Analiză: Davos - absența României din lume

Pentru România, principalele cinci riscuri prezentate în Global Risks Report, publicația Forumului Economic de la Davos, sunt mult mai grave decât cele ale vecinilor săi: 1) un conflict armat (între state, un război purtat indirect, o lovitură de stat etc); 2) declin economic (recesiune, stagnare); 3) inflație; 4) sănătate precară și scăderea bunăstării; 5) datorie publică prea mare.

Statele din jurul României, cu excepția Ucrainei care e în război și a Republicii Moldova care e mereu pe marginea prăpastiei, au de-a face cu alte riscuri: Bulgaria, Ungaria, Serbia se luptă mai ales cu problemele economice și de mediu. În Europa, statele baltice și Polonia sunt la rândul lor amenințate de un conflict armat.

Spre deosebire de România însă, Polonia și balticele vorbesc tare, știu ce vor pentru viitorul lor și nu se tem să o spună. La Davos, unde se întâlnesc cei mai importanți oameni ai lumii din toate domeniile, România nu s-a văzut și nu s-a auzit. Ca și cum n-ar fi avut nimic de spus, ca și cum n-ar fi avut nimic de obținut. Niciun lider important de la București nu s-a dus acolo și deci niciun obiectiv al Bucureștiului nu a fost adus în discuție acolo.

Polonia, în schimb, a defilat la Davos cu președintele și ministrul de Externe și, ca de fiecare dată, a strălucit, în vreme ce România, ca aproape întotdeauna, a fost absentă. Bucureștiul nu are nimic de transmis lumii, nu are nicio idee despre cum trebuie să se termine războiul de lângă noi, despre ce-ar trebui să facă pentru a câștiga teren pentru situația în care începe reconstrucția Ucrainei și chiar despre nevoia de protecție cibernetică după experimentul alegerilor prezidențiale anulate la finele anului trecut. Nimic din ce-ar vrea România pentru viitorul regiunii în care se află nu e spus public sau, poate, pur și simplu nu e nimic de spus iar decidenții autohtoni rămân timorați în fața liderilor Occidentali, dând astfel apă la moara naționaliștilor radicali. 

Nu e clar, de pildă, dacă România nu a fost invitată la „micul dejun ucrainean” de la Davos sau pur și simplu nu a avut cine să meargă, fiindcă acolo secretarul general NATO Mark Rutte s-a întâlnit cu președinți și prim-miniștri din Europa Centrală și de Vest pentru a vorbi despre ce urmează în războiul din Ucraina. O reducere a sprijinului pentru Ucraina ar fi „o greșeală geopolitică” a spus Rutte, în vreme ce președintele polonez Andrzej Duda nu s-a temut să răstoarne paradigma noului președinte american: „Nu vreau să îl implor pe Putin să se așeze la masa negocierilor. Vreau ca el să roage Ucraina și aliații săi să facă pace”.

Într-o altă întâlnire de la Davos, ministrul de Externe de la Varșovia, Radosław Sikorski, a spus și el că o întâlnire între liderul de la Kremlin și președintele SUA i-ar da lui Putin un sentiment înșelător de importanță și că ar trebui mai întâi să-i câștige încrederea, fiindcă „Putin de azi nu e același pe care l-a cunoscut Donald Trump în primul său mandat.”

Premierul Republicii Moldova, Dorin Recean, e și el de aceeași părere și a căutat sprijin la întâlnirile pe care le-a avut la Davos, atrăgând atenția că jocul rusesc de-a energia va avea efecte în întreaga regiune. Recean a făcut și o analiză a felului în care a funcționat dezinformarea și războiul cibernetic în mica republică de peste Prut. De altfel, potrivit Raportului prezentat de organizatorii forumului, dezinformarea și manipularea rămân și în 2025, al doilea an consecutiv, cele mai mari riscuri pe termen scurt - un subiect arzător pentru România, dar care pare ignorat la toate nivelurile.

La Davos au fost discutate complicațiile relației dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, despre cum ar putea fi convins Washingtonul să lărgească lista cu 18 țări aliate, inclusiv 10 țări din UE care mai pot continua să cumpere cipuri AI fără restricții. Au fost analizate legăturile continentului cu Beijingul, s-au aranjat hărți economice, poziții strategice în comerțul Est-Vest și s-a vorbit mult despre pericolul extinderii războaielor. Totul în absența României.

Bucureștiul l-a trimis la Davos pe ministrul Economiei, dar ideile lui nu au fost auzite, preluate, dezbătute. Cum vede România finalul războiului din Ucraina? Cum poate ajuta Republica Moldova să pună capăt războiului hibrid pe care îl poartă de ani de zile? Cum încearcă Bucureștiul să se apere de agresiunile informaționale la prezidențialele din luna mai? Are nevoie de ajutor de la aliați, dacă într-adevăr Rusia a fost jucător la scrutinul din noiembrie?

Toate acestea sunt întrebări pe care liderii țării nu pot sau nu vor să le clarifice. În orice caz, nu au vrut să vorbească despre ele la Davos.