Coronavirusul, presa și credibilitatea 

Sentimentul încă este bizar și înnebunitor, deși au trecut câteva săptămâni de când normalitatea vieții cotidiene s-a oprit în loc. Senzația este cu atât mai apăsătoare în aceste zile de primăvară europeană, când mirosul florilor și ciripitul păsărilor contrastează în mod bizar cu amenințarea invizibilă, dar omniprezentă a coronavirusului. 

Există lucruri pe care nu le putem experimenta direct cu simțurile noastre. De pildă, schimbările climatice sau radiațiile nucleare. Și cu atât mai puțin o pandemie. Astfel de evenimente nu pot fi transmise decât prin comunicare, crede sociologul Niklas Luhmann. 

Cunoștințele despre coronavirus ni le extragem din mass-media. Aflăm că ceva ne schimbă complet viața de la o zi la alta, că milioane de oameni devin șomeri, că sute de mii de persoane se îmbolnăvesc și mii dintre acestea mor. Însă, cu excepția cazului în care cei afectați suntem noi înșine sau rudele noastre, aceste evenimente se desfășoară în afara experienței noastre.

În schimb, stăm în apartamentele noastre și ne uităm la imagini cu străzi goale și oameni care poartă măști. Experiența senzuală este alimentată doar de ieșirile la supermarket.

Cum facem față amenințării?

Din acest motiv, mass-media câștigă o relevanță imensă. Presa oferă cifre actuale și informații de ultimă oră despre restricțiile impuse de guvernele noastre. 

Însă este vorba despre mult mai mult, căci atitudinea noastră față de pandemie este rezultatul a ceea ce filtrăm din relatările din mass-media și din conversațiile cu prietenii și vecinii și, bineînțeles, consecința situației noastre individuale.

Reacționăm cu teamă, panicați sau complet lipsiți de griji? Suntem deprimați sau avem speranța de a face față situației? Sau, răstălmăcindu-l pe René Descartes, spunem și noi: citesc știri despre coronavirus, deci exist! (Cogito ergo sum! – Cuget, deci exist, n.r). 

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că asistăm la o creștere drastică a consumului de media. Ofertele furnizorilor de știri, cum este și Deutsche Welle, înregistrează o creștere fără precedent a numărului de accesări. Chiar și televiziunea liniară traversează o perioadă de renaștere. Dar putem fi întotdeauna siguri că nu cădem în capcana dezinformării?

Știrile false, precum cea referitoare la consumul de usturoi, despre care se presupune că ar fi eficient împotriva infecțiilor, sunt distribuite de milioane de ori prin rețelele de socializare și serviciile de mesagerie. 

Asistăm la un fel de reproducere virală a unor prostii periculoase, care în cel mai rău caz pot costa vieți umane. Facebook și alte platforme fac eforturi fără precedent pentru a reduce numărul știrilor false, dar mecanismele de verificare nu fac întru totul față fenomenului. 

Renașterea presei tradiționale

În această situație, mulți oameni apelează la furnizorii de media tradiționali. Un studiu publicat recent de agenția Reuters, care a intervievat oameni din Argentina, Germania, Coreea de Sud, Spania, Regatul Unit și Statele Unite, subliniază că instituțiile tradiționale de presă au o credibilitate semnificativ mai mare decât așa-numitele medii sociale.

În același timp, ofertele de informații ale presei tradiționale sunt folosite mult mai rar de persoanele cu un nivel scăzut de educație, acestea bazându-se mai mult pe rețelele sociale și pe serviciile de mesagerie. 

Potrivit studiului, experții și reprezentanții autorităților de sănătate se bucură de încrederea oamenilor chiar mai mult decât instituțiile de media tradiționale. Cum își transmit însă aceștia mesajele către populație? Prin intermediul presei, desigur. 

Plecând de la rezultatele acestei investigații sociologice, putem constata că noi, jurnaliștii, avem o responsabilitate importantă: trebuie să filtrăm informațiile relevante și adevărate, informațiile uneori contradictorii furnizate de virologi, economiști și experți autoproclamați. Adică să separăm grâul de neghină. 

Iar apoi să le prezentăm într-un mod inteligibil și atrăgător. Acest lucru face parte din fișa postului chiar și în vremuri mai liniștite. Acum, însă, o ofertă excesivă de informații trebuie prelucrată de un număr redus de oameni, care nici măcar nu se află laolaltă în redacțiile lor, ci în majoritatea cazurilor acasă, la masa din bucătărie.

În plus, multe instituții media se confruntă cu probleme financiare serioase, criza răpindu-le veniturile din publicitate. Multe articole și materiale video despre coronavirus – a căror accesare în mod normal ar costa bani - sunt acum disponibile gratuit. Astfel se risipește încă o sursă de venit. 

Pe de-o parte, ne confruntăm cu o situație în care oferta media gratuită este mai importantă ca niciodată, chiar și în statele democratice. Pe de altă parte, multe companii media tradiționale luptă pentru supraviețuire.

Noi toți putem să ajutăm presa, plătind pentru conținutul de calitate. În majoritatea cazurilor, presa quality își merită banii.