Planul de relansare a Italiei după carantină

Ciripitul păsărilor în care s-au trezit în fiecare dimineață locuitorii Romei timp de două luni de zile a fost dintr-o dată acoperit de zgomotul traficului rutier tot mai intens. Sunetul motoarelor a fost semnul clar că blocajul a luat sfârșit. Mașinile, camioanele și motoscuterele care domină acum străzile Romei demonstrează că cele 5 milioane de lucrători în construcții, producție, restaurante sau cafenele (cu servire doar la pachet, deocamdată) s-au întors la muncă. Aceștia sunt o parte din planul în două etape care vizează revenirea Italiei la normalitate. 

Planul vizând reluarea activității în țara afectată grav de coronavirus a fost intitulat optimist "Decretul din aprilie", iar acum, la jumătatea lunii mai, redenumit "Decretul pentru relansare". Deloc surprinzător, documentul de 444 de pagini, care conține 258 de articole și menționează cheltuieli în valoare de 55 de miliarde de euro, a provocat frustrare atât din cauza întârzierii cu care a fost adoptat, cât și a conținutului. 

Cele mai bune planuri...

Femeile, care reprezintă peste o jumătate din medicii și trei sferturi din asistentele din prima linie a frontului, ca să nu mai vorbim și de faptul că tot ele formează majoritatea personalului din supermarketuri sau magazine mai mici, au fost excluse din grupul de lucru care a decis asupra strategiei de relansare. Guvernul a hotărât să invite mai multe femei să se alăture grupului de lucru abia după ce s-au făcut auzite numeroase proteste. 

Cu școlile închise până în septembrie și cu insuficiente posibilități de îngrijire a copiilor, părinții care lucrează de acasă sau s-au întors la serviciu, sunt lipsiți de sprijin.  Distanța de 4 metri pătrați impusă între clienții restaurantelor și cafenelelor înseamnă o reducere cu 60% a cifrei de afaceri în domeniu. "Săptămâni la rând am fost dispuşi să discutăm pe tema acestor măsuri, de pildă despre o distanță rezonabilă între mese, echipamente de protecție sau chiar panouri cu rol de separare între mese" spune Aldo Cursano, vicepreședintele FIPE, cea mai mare asociație a comercianților cu amănuntul din Italia. "Guvernul nu ne poate cere să asigurăm distanța de 4 metri între oaspeți la aceeași masă. Lucrul acesta ar însemna restaurante cu o singură masă."

La rândul lor, meșteșugarii sunt supărați din cauza lipsei unor reglementări clare care să le permită să-și reia micile afaceri. Paolo are 42 de ani și este artist. Realizează vitralii într-un garaj din Roma, transformat în atelier. Înțelege dorința guvernului de a limita contactul direct cu clienții, dar nu pricepe de ce el a trebuit să-și închidă atelierul pe când firma de reparat biciclete de pe aceeași stradă a putut funcționa în continuare. "În ultimele două luni am primit doar 600 de euro ca ajutor din partea statului", spune Paolo. "Dacă va trebui să închid din nou va fi pentru totdeauna."

În schimb, magazinul de fructe și legume din apropiere, administrat de o familie, și-a triplat câștigurile pe perioada carantinei. Activitatea firmei s-a intensificat considerabil: de la câteva zeci de livrări la domiciliu pe zi, la pesten o sută. "Sunt epuizat!", spune Angelo, proprietarul magazinului, în timp ce împreună cu doi angajați originari din Sri Lanka strânge condimentele expuse în fața prăvăliei, la sfârșitul unei alte lungi zile de lucru. 

Cu toată forța înapoi?

Orice pas înainte va depinde exclusiv de modul în care populația va respecta următoarea fază, pe care premierul Giuseppe Conte a numeşte "coexistența cu virusul." Contrar reputației lor de a nu urma mereu cu entuziasm regulile impuse de autorităţi, italienii au respectat, în mare parte, recomandările privind distanțarea socială și purtarea măștilor de protecţie.

Cu toate acestea, Matteo Villa, cercetător la Institutul Internațional pentru Studii Politice din Milano, autor al mai multor studii privind răspândirea coronavirusului în Italia, crede că principala problemă nu este "dacă", ci "când" rata infecțiilor - acum de sub 1000 de cazuri noi pe zi - va crește din nou. "Nu-mi fac iluzii că virusul nu va reveni. Singura mea întrebare este legată de agresivitatea cu care se va întoarce" subliniază Villa. El mai susţine că distanțarea socială va fi crucială, mai ales în regiunile în care coronavirusul a avut un impact mai mic, în centrul și sudul Italiei. Nordul țării, în special Lombardia, a trăit trauma sirenelor de ambulanță zi și noapte, a spitalelor supraaglomerate și a multor decese. Restul Italiei n-a făcut-o. "Sudul și centrul țării nu au experimentat toate acestea în mod direct. Și mă tem că oamenii vor fi mai puțin prudenți în cea de-a doua fază", adaugă Matteo Villa. "Sistemul medical este mai fragil în aceste regiuni și dacă vom asista la o creștere a ratei infecțiilor, va fi foarte periculos."

Credea că nu va mai avea parte de catastrofe

Coronavirusul a făcut până acum peste 30.000 de victime. Majoritatea deceselor au fost înregistrate în nordul Italiei, cei răpuși de noul virus fiiind, în majoritate, în vârstă. Mă bucur că soacra mea nu s-a numărat printre ei. 

Singură în apartamentul ei micuț din Florența a resimțit din plin presiunea solitudinii. La 88 de ani încă mai poate să pregătească masa pentru 16 persoane. Dar la sfârșitul lunii aprilie a cedat nervos. În ciuda riscului, și-a pus mască și mănuși de unică folosință și s-a aventurat prin magazinele din zonă.   

Ca mulți alții spune că viața în carantină a avut și părți pozitive. După ce și-a ignorat aproape vecinul, timp de trei decenii, acum discută zilnic cu el. În zilele în care nu se văd, el o sună. Iar ea, când are chef de gătit, îi lasă la ușă chifteluțe sau vinete cu parmezan. 

Până acum ea a crezut că al Doilea Război Mondial, din care a scăpat ascunzându-se împreună cu familia în grotele din nordul Romei, a fost mai mare catastrofă pe care a trăit-o. Nu s-a așteptat la încă una. 

"Lucrul pe care mi-l amintesc cel mai des din război este il buio. Întunericul. Luminile stinse și ferestrele acoperite ca să nu atragă bombardierele" spune ea. "Din perioada de pandemie îmi voi aminti mereu de liniște. Chiar și cu ferestrele larg deschise nu se auzea o mașină, un avion sau un glas".

Acum, zgomotul tot mai accentuat al străzii nu este prea încurajator. "Este o senzație incertă." Mulţi italieni împărtăşesc aceleaşi sentimente, temându-se că odată cu această firavă revenire la normalitate, răul s-ar putea să revină.