Comunitatea Internaţională şi genocidul din Darfur

In Sudan exterminările continuă. Peste 200.000 de oameni au căzut victimă în ultimii 3 ani asasinatelor comise de miliţiile arabe şi de trupele guvernamentale sudaneze în provincia Darfur, din vestul Sudanului. Alte două milioane de persoane s-au refugiat în ţara vecină Ciad, fără să scape de persecuţiile troţionarilor şi ucigaşilor din nordul Sudanului care vînează populaţia africană din Darfur.

In răstimp, blocată în special de China Comunistă şi de Rusia, Comunitatea Internaţională asistă pasiv la crimele comise în această regiune, fără să intervină pentru a le pune capăt. Dar ce face Germania, în calitatea ei de lideră a grupului G-8 şi a Uniunii Europene? Această chestiune a fost subiectul unei dezbateri purtate joi în Bundestag.

Cu mâinile legate

Neputinţa şi neajutorarea au marcat dezbaterea din parlamentul berlinez asupra genocidului din Darfur. O delegaţie a Naţiunilor Unite a confirmat recent că asasinatele se prepetuează în Darfur, regimul din Kartum fiind direct implicat în comiterea crimelor. De îndată ce raportul a devenit cunoscut, Rusia şi China au încercat să blocheze dezbaterea lui în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. Deputatul creştin-democrat Hartwig Fischer a făcut un bilanţ amar, admiţînd că „suntem ca şi terminaţi în privinţa eforturilor noastre diplomatice. Dacă Rusia şi China şi ţările arabe nu recunosc ce se întîmplă în Darfur e terminată însăşi Organizaţia Naţiunilor Unite”.

Şi experta ecologistă în politică externă, Kerstin Mueller consideră că diplomaţia internaţională a eşuat. „In Europa se deplînge adesea propria impotenţă. E adevărat că Sudanul dispune de atuuri puternice datorită puterilor sale protectoare, Rusia şi China. Dar Sudanul nu-şi poate folosi aceste atuuri decît atîta vreme cît restul lumii întîrzie să adopte o iniţiativă energică”, a subliniat Mueller, cerînd intervenţia rapidă a guvernului german. Ecologiştii ceruseră oficialităţilor de la Berlin să spună ce anume întreprinde pentru a pune capăt catastrofei.

Eforturi diplomatice şi ajutoare umanitare

In replică, executivul a afirmat că „Germania sprijină ajutorul umanitar acordat în lagărele de refugiaţi şi depune eforturi diplomatice”. Deputata social-democrată Brunhilde Irber a declarat că, „deşi Germania nu se află în Consiliul de Securitate ONU”, care discută în prezent extinderea embargoului impus regimului de la Kartum, Berlinul „trebuie să pună în mişcare toate pîrghiile pentru adoptarea grabnică a unui mecanism eficient de sancţiuni”.

Ceea ce e însă net prea puţin, afirmă opoziţia. La urma urmei Germania deţine în prezent dubla preşedinţie a UE şi a grupului G-8. Dar Berlinul se foloseşte prea puţin de competenţele pe care le posedă în aceste poziţii, pentru a pune genocidul din Darfur pe ordinea de zi şi a amplifica astfel presiunile exercitate asupra regimului sudanez condus de Omar al Bashir, a subliniat în context deputata liberală Marina Schuster.

„Lui Bashir” a declarat ea textual, „trebuie să i se arate clar că nu mai poate scinda şi învrăjbi Comunitatea Internaţională. Or, acest lucru nu e posibil prin adoptarea la nesfîrşit a unor declaraţii diplomatice ale miniştrilor de externe care-şi tot exprimă îngrijorarea. Lansez un apel doamnei Merkel, care dispune de puterea dublei preşedinţii. Ea trebuie să se plaseze în frunte şi să adopte iniţiative din partea UE şi a Naţiunilor Unite”, a mai reliefat parlamentara germană.

UE trebuie să exercite o presiune mai mare

Ecologiştii merg şi mai departe cu revendicările. Dacă Rusia şi China blochează luarea de măsuri eficiente în Consiliul de Securitate ONU, e cazul, potrivit lor, ca UE să sporească ea însăşi presiunea asupra regimului sudanez, cerîndu-i un preţ pipărat pentru atitudinea sa obstructivă. UE ar putea trece la sancţiuni îndreptate împotriva persoanelor care alcătuiesc conducerea sudaneză, după modelul celor adoptate întru pedepsirea regimurilor din Belarus şi Zimbabwe. Ingheţarea conturilor sudaneze din Europa şi refuzul de a se acorda vize miniştrilor cabinetului de la Kartum ar putea crea măcar o parte din presiunea de care e scutit regimul graţie Rusiei şi Chinei, sunt de părerere ecologiştii.