Comentariu: Turcia pe drumul către autocrația islamică

Neliniștea crește. La fel și suspiciunea. Puciul diletantic din Turcia este înnăbușit, iar ura președintelui Erdogan față de oponenții săi, pe care acum îi consideră dușmani, crește tot mai mult. Erdogan nu mai cunoaște moderația sau calea de mijloc. Și pentru că, în plus, pare să fi fost pregătit penru această lovitură de stat, se înmulțesc și semnele de întrebare referitoare la natura revoltei. Nu mai vorbește nimeni despre un succes al poporului, al democrației. Pentru Erdogan, puciul eșuat are un singur scop: acela de a nimici toți oponenții.

Vor urma multe arestări

Se întâmplă multe lucruri în Turcia. Peste 20.000 de oameni – judecători, procurori, ofițeri – au fost concediați sau chiar arestați, până marți. De la Ministerul Educației au fost dați afară alți 15.000 de funcționari. Toți decanii și rectorii de la universitățile din Turcia au fost forțați să demisioneze. Turcia se deformează sub Erdogan într-o autocrație sub veșmânt de republică parlamentară – la care este inclusă și pedeapsa cu moartea. Chipurile, conform dorinței poporului. Erdogan nu are nevoie de niciun parlament, pentru că îl sprijină poporul. Așa că nu putem exclude faptul că republica seculară a lui Atatürk se transformă în aristocrația islamică a lui Erdogan. Prin această mișcare, un loc în UE este exclus, iar apartenența la NATO stă sub semnul întrebării. Dacă stăm să privim înapoi, acest puci seamănă cu o farsă: trupele aeriene bombardează parlamentul, dar nu sunt în stare să găsească locul în care își face Erdogan concediul. Diletanții ocupă televiziunea publică, dar nu și pe cele private. Nu distrug căile de comunicare. Își înscenează opereta în seara de vineri, când Istanbulul petrece la început de weekend, în loc să o facă la începutul zilei, când orașul încă doarme. Îl lasă pe președintele - chipurile dat jos - să se întoarcă din locul său de concediu înapoi la Istanbul, deși spun că liderii forțelor aeriene sunt cei care au încercat lovitura de stat. Iar acolo, președintele este întâmpinat de oamenii săi. Apoi soldații simpli cred că este vorba despre un exercițiu militar. Oare așa arată o lovitură de stat? Greu de crezut.

Adio idealului unei Turcii seculare

Nu trebuie să dăm curs teoriilor conspiraționiste. Dar oare putem crede că după mai mult de 12 ani, în care Erdogan a fost prim-ministru și președinte, nu există simpatizanți AKP în structurile de comandă ale armatei? Oare putem crede că însăși tentativa unei conspirații ar fi trecut neobservată de serviciile secrete turcești? Și de ce avea Erdogan deja în dimineața de după puci o listă cu 3.000 de judecători, pe care urma să-i concedieze? Toate acestea sunt mai mult decât neverosimile. Asta nu înseamnă că Erdogan și-a înscenat puciul. Dar că s-a folosit de el, se folosește de această ocazie pentru a face ”curățenie” – pentru a scăpa de judecătorii și jurnaliștii critici la adresa lui și de toți cei care și-au făcut un ideal din Turcia seculară. Iar prin această ”epurare” – se poate face o analogie îngrozitoare cu epurarea executată de Stalin în anii 1930 – arată că nu mai este un democrat care intenționează să respecte regulile constituției. Reintroducerea pedepsei cu moartea este inclusă aici în mod explicit.

Quo vadis Turcia? În momentul de față, se pare că avem de-a face cu o autocrație islamică a lui Erdogan. Fanteziile sale de putere nu se reflectă numai către interiorul țării, ci și către exterior. Își pune la încercare aliații, pune la încercare și SUA. Are pretenția ca baza de la Incirlik să mai poată fi folosită penru lupta împotriva Statului Islamic, numai dacă dușmanul de moarte al lui Erdogan, Gülen, este extrădat din exilul american. Acuzele împotriva acestuia nu au nicio bază. Dar Erdogan se simte puternic, atotputernic. Nu îi e teamă de nimeni - poate numai de Putin, în fața căruia s-a scuzat.