1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Războiul sirian şi greşelile occidentului

15 martie 2018

Conflictul sirian: în 7 ani de război occidentul a comis multe greşeli. Nimeni nu poate spune dacă războiul ar fi putut fi scurtat. Cert este un lucru: Vestul trebuie să înveţe din greşeli, este de părere Kersten Knipp.

https://p.dw.com/p/2uMfU
Siria, 7 ani de la debutul războiului în care au pierit sute de mii de oameni
Siria, 7 ani de la debutul războiului în care au pierit sute de mii de oameniImagine: Reuters/B. Khabieh

Războiul din Siria este un caz şi pentru istoricii cu specializarea ficţiune istorică. Ce s-ar fi întâmplat dacă? O întrebare urgentă adresată mai ales statelor occidentale. Cum ar fi decurs acest război? Ar fi acţionat diferit faţă de cum au făcut-o? Întrebări nicidecum de prisos, fiindcă vizează soarta a numeroşi civili care, dacă occidentul ar fi acţionat altfel decât a făcut-o, poate ar mai fi avut şanse să trăiască.

Din actuala perspectivă, istoricul deciziillor occidentului este mai ales un istoric al şanselor ratate. Iar cel mai cunoscut caz s-a petrecut în 2013. Când a fost evident faptul că Assad ar putea folosi gaz sarin contra poporului său, preşedintele SUA, Barack Obama, a avertizat cu existenţa unei "linii roşii" care, în acest caz, ar fi încălcată şi a ameninţat cu consecinţe. Ulterior, când gazul chiar a fost folosit pe civili, Obama n-a făcut nimic. A ignorat otrava ori ameninţarea anterioară. Sau le-a ignorat pe amândouă. 

Obama şi "liniile roşii"

Astfel pare să fi dispărut şi ultima ocazie de a-i arăta regimului Assad unde sunt limitele. Liderul de la Damasc încă nu se afla sub protecţia Iranului şi a Rusiei; în orice caz, nu în măsura în care se află în prezent. Măcar atunci exista un echilibru de forţe care ar fi făcut posibilă intervenţia SUA şi a partenerilor săi. Obama a lăsat această şansă să se irosească. 

Pesemne o fi avut motive serioase. Intervenţia SUA în Irak, cu un deceniu în urmă, s-a dovedit a fi un dezastru politic, moral şi propagandistic. Invazia negândită, bazată pe minciuni, a făcut ca SUA să pară o putere arogantă, neoimperială. O imagine de care n-a scăpat nici în ziua de azi. Tocmai din acest considerent, zece ani mai târziu, o nouă intervenţie în Orientul Mijlociu - de data aceasta în Siria - ar fi fost foarte riscantă. În funcţie de evoluţia situaţiei şi de rezultat, reputaţia SUA ar fi putut avea în continuare de suferit.

La fel de greu a atârnat şi riscul strategic. În fond, era imposibil de anticipat cum se va sfârşi o posibilă intervenţie. Ar fi fost impresionat Assad? Ar fi acceptat Rusia şi Iranul o invazie? Era posibil ca Obama să întoarcă o parte a lumii islamice contra SUA - şiiţii, dar poate şi suniţii? Ar fi însemnat o nouă intervenţie, alte atacuri teroriste în SUA şi în Europa? 

Preţul pasivităţii

Kersten Knipp, DW
Kersten Knipp, DW

E clar că o nouă invazie ar fi putut avea consecinţe extrem de grave. Problema ar fi şi că decizia de neamestec are tot asemenea consecinţe. Actuala situaţie este cunoscută. Rusia şi Iranul au preluat cârma în Siria şi au intervenit masiv, astfel încât occidentul nu mai are nicio posibilitate de confruntare.

Cererile Washingtonului şi ale marilor capitale europene în care se subliniază că Assad ar trebui să cedeze sunt irelevante. Nu mai are nicio importanţă ce vrea sau nu vrea occidentul. La faţa locului, nici consternarea Vestului nu mai impresionează pe nimeni.

Mai mult, faptul că, în anii dinaintea izbucnirii conflictului sirian, americanii ar fi exersat strategii pentru răsturnarea lui Assad prin care este posibil să fi aruncat ţara în haos face Washingtonul să pară o putere cu intenţii dubioase.

Situaţia n-a fost mai bună nici dacă Obama şi partenerii săi au înlocuit intervenţionismul brutal cu nehotărâre şi inerţie. Da, rebelii primesc sprijin, dar nu prea mult, de teamă ca nu cumva să sprijine pe cine nu trebuie - adică pe jihadişti. O strategie care a făcut mai mult rău decât bine, fiindcă i-a încurajat pe numeroşii oponenţi ai regimului Assad la o luptă care, din actuala perspectivă, era pierdută încă de pe atunci. Fiindcă nu numai ei au murit, ci şi sute de mii de civili au devenit victime ale unor violenţe fără precedent, purtate cu un cinism rar întâlnit până şi-n teribilul secol 20.   

Vorbe goale? Niciodată!

Întrebarea este: ce ar fi de învăţat din toate acestea? Intervenţia occidentului a fost şleampătă şi a eşuat sângeros atât în Irak, cât şi în Libia. Ca atare, occidentul nu pare a fi capabil de intervenţii semnificative pe termen lung. Dar nici nu poate lăsa câmpul de luptă pe mâna altora. Turnura pe care Iranul şi Rusia au dat-o conflictului sirian este de un cinism inegalabil. 

Pe viitor, chiar dacă pentru Siria este prea târziu, eventualele declaraţii ar trebui urmate de acţiuni atât ferme, cât şi bine gândite. Sau occidentul să nu se mai implice din capul locului. Cu vorbe goale nu obţii nimic. Dimpotrivă, vorbele goale fac şi mai rău.

Autor: Kersten Knipp / CS