Semnal puternic împotriva agresiunii sexuale

Premiul Nobel pentru Pace pentru două persoane care sunt extraordinar de angajate în lupta împotriva violenţei sexuale ca arme (de război) este un semnal foarte bun şi puternic.

Premierea ginecologului congolez Denis Mukwege și a activistei yezidi Nadia Murad atenuează un pic iritările rămase în urma decernării aceluiaşi premiu lui Barack Obama, proaspăt învestit în funcţie la acea dată. Sau Uniunii Europene, în urmă cu şase ani, eveniment care pare de-a dreptul ireal în contextul dramelor de astăzi din Marea Mediterană.

Oamenii care se angajează în moduri concrete pentru alți oameni - astfel de laureaţi sunt bineveniţi într-un moment în care ai aproape zilnic impresia că "omul este lup pentru alt om".

Formată de propriile experiențe ale suferinței

Mukwege și Murad au simţit acest lucru pe propria piele. Murad a fost folosită ca sclavă sexuală şi violată în repetate rânduri de organizaţia teroristă Stat Islamic în Irak.

Însă ea nu a rămas în rolul victimei, ci și-a ridicat vocea împotriva abuzului sistematic. Acest lucru este mai mult decât curajos într-o țară ca Irakul, afectată de război și violență timp de ani de zile.

Mukwege provine din tensionata provincie Sud-Kivu din estul Republicii Democratice Congo, unde a văzut cum violul este folosit ca strategie militară. În 1999 a înființat un spital în orașul său natal Bukavu, unde el și echipa sa au consiliat și tratat femeile violate și mutilate. Este numit cu mult respect "omul care repară femeile".

Cine a stat de vorbă cu aceste femei din Bukavu, privindu-le în ochi, ştie cum funcţionează violul ca armă de război. Victimele sunt marcate pe viaţă de experienţele prin care trec, iar în cele mai rele cazuri sunt pur şi simplu distruse, fizic şi emoţional.

Femei precum Nadia Murad, care au tăria de a schimba situaţia în care se află şi de a depăşi rolul victimei, sunt o raritate.

Cu atât mai important este că în spitalul lui Mukwege se încearcă redarea demnităţii femeilor batjocorite. Nu este un lucru uşor într-o societate care le stigmatizează tocmai în urma violurilor la care au fost supuse.

Cât de mult are de-a face violenţa sexuală cu lezarea demnităţii discută întreaga lume de aproximativ un an.

Dezbaterea #MeToo a avut un rol important, acesta fiind poate şi motivul pentru care anul acesta, decernarea Premiului Nobel pentru Literatură a fost oprită pe fondul acuzaţiilor de hărţuire sexuală în anturajul juriului.

Das kann erst der Anfang sein

Dar mai sunt încă multe de făcut: actualul președinte american încă mai îndrăznește să ia în derâdere, în mod public o presupusă victimă a violenței sexuale.

Încă mai există panouri publicitare cu fotbalistul Cristiano Ronaldo în chiloți, deși starul este acuzat de viol. Iar în Congo, un om condamnat pentru violarea unor nou-născuţi a apărut pe lista oficială a candidaților la alegeri.

Toate aceste manifestări - care în cel mai bun caz pot fi descrise drept mai puţin sensibile - arată că acordarea Premiului Nobel pentru Pace pentru Mukwege și Murad, pentru angajamentul lor împotriva violenței sexuale, nu poate fi decât un început!

De altfel, guvernul din Congo l-a felicitat pe Denis Mukwege, când, de fapt, ar trebui să se ascundă de rușine.

Premiul subliniază cât de mult guvernul și președintele acestuia, Joseph Kabila - la fel ca tatăl său - au neglijat partea de est a țării timp de decenii. Începând din anii '90, grupări armate terorizează populația civilă și violează femei, fete, ba uneori chiar şi bărbați. Și ce face guvernul? Nimic.