Referendumul din Turcia trebuie să trezească Germania

Nu, acest rezultat nu a fost obţinut corect. Cine trimite la închisoare opoziţia, interzice mitingurile electorale ale rivalilor politici şi închide gura jurnaliştilor nu poate pretinde să fie legitimat democratic.

Din cauza comportamentului lui Recep Tayyip Erdogan şi a victoriei sale la limită, potrivit datelor oficiale, votul despre extinderea puterii sale nu poate fi considerat rezultatul unei exprimări democratice a opiniei, ci al unei preluări cu forţa a unui stat democratic.

Drept de decizie liberă în Germania

Altfel stau lucrurile în Germania. Cei 1,5 milioane de etnici turci cu drept de vot care trăiesc în Republica Federală au avut posibilitatea de a se informa în deplină libertate. Au existat manifestări electorale ale tuturor partidelor, libertatea de opinie nu a fost deloc îngrădită, cine a dorit să se exprime critic la adresa autocratului de la Ankara nu a avut de ce să se teamă că va fi trimis la închisoare.

Cu toate acestea, peste 63% din turcii care au votat pe teritoriul german au aprobat propunerile lui Erdogan de modificare a Constituţiei. În cifre absolute, este vorba de 450.000 de persoane.

Aceste date ar trebui să trezească Germania. Nu ajută nici că au votat doar 50% din turcii cu drept de vot, nici că în alte ţări, ca Austria, susţinerea pentru Erdogan a fost şi mai mare. Când atât de mulţi oameni care trăiesc în Germania susţin un lider politic care vrea, între altele, să reintroducă pedeapsa cu moartea, înseamnă că, în pofida succeselor înregistrate, multe aspecte ale integrării lor în Republica Federală au eşuat. 

Germania trebuie să fie cinstită cu ea însăşi, dacă vrea să tragă concluziile corecte. Forţele politice şi civice trebuie să-şi admită erorile. Ceea ce nu este cu totul nepericulos într-un an electoral pentru Germania. Deoarece dezbaterile populiste despre anularea dublei cetăţenii şi despre expulzări simpliste nu aduc nimic şi consolidează doar poziţia AfD.

Decizie asupra aderării la UE

Germania nu se poate baza nici pe prea mare sprijin constructiv de la Bruxelles. Ameninţările comunitare cu stoparea definitivă a negocierilor de aderare a Turciei la UE sunt nu doar ineficiente, ci şi penibile. Din contră: tocmai această nehotărâre a UE le-a dat multor turci senzaţia că Europa nu-i ia în serios şi l-a determinat până la urmă pe Erdogan să-şi demonstreze forţa în Turcia prin adoptarea unui curs anti-european clar.

UE trebuie să decidă odată direcţia în relaţia cu Turcia: dacă acest stat nu este dorit ca membru cu drepturi depline al Uniunii, atunci trebuie ca acest lucru să-i fie spus direct şi onest şi să fie căutate alte modalităţi de colaborare.

Turcia are nevoie economic de Europa mult mai mult decât Europa de Turcia. Şi Erdogan ştie asta. Poziţia lui a câştigat amploare pe plan intern tocmai pentru că a înregistrat succese economice. Iar steaua sa va apune rapid dacă actualul declin economic al Turciei va continua cu aceeaşi viteză din prezent. Rata inflaţiei se află deja la 11%, cea a şomajului, de 13%, este cea mai ridicată din ultimii şapte ani.

Germano-turcii trebuie să ajute

Germania nu-şi poate rezolva decât singură problema cu susţinătorii lui Erdogan care trăiesc aici. Trebuie ca Germania să se accepte pe sine ca ţară de imigraţie şi să-şi construiască după propriul design condiţiile de imigrare. Fără discuţii lungi despre cultura dominantă sau multiculturalism, ci cu o ancorare clară în Constituţia democrată: cine trăieşte în Germania trebuie să accepte că căsătoriile între minori sunt interzise şi că crimele de onoare sunt infracţiuni. Că homosexualii au drepturi egale şi că deasupra tuturor se află Constituţia iar acest lucru nu este negociabil.

Populiştii au nevoie de incertitudini şi nelinişti sociale pentru a avea succes. Au nevoie să stimuleze fricile cetăţenilor şi să se autoprezinte drept singurii eroi salvatori. Este un joc în care nu avem voie să intrăm, pentru că la final, într-o societate mereu exaltată, câştigă cei care ţipă mai tare. De aceea este nevoie acum de sprijinul celor trei milioane de germani de origine turcă care fie nu mai au deloc paşaport turcesc, fie sunt împotriva cursului autoritar impus de Erdogan.

Ei sunt necesari în calitate de constructori de punţi între asociaţiile turceşti şi majoritatea germană. Este nevoie acum de o analiză obiectivă pentru a afla cum se face că atât de mulţi etnici turci din Germania sunt aşa de influenţabili. De asemenea, pentru a afla ce a mers bine în ultimele decenii în procesul de integrare - aspecte care acum ar putea servi drept exemple.

Autoare: Ines Pohl