De ce Angela Merkel va decide singură când se retrage

Angela Merkel pare acum liberă. De când a cedat președinția CDU în favoarea Annegretei Kramp-Karrenbauer - pe scurt AKK - în decembrie, cancelara pare că se bucură cu adevărat de funcția ei. Fără constrângerile interne ale partidului, ea guvernează orientându-se mai puțin spre interior și mai mult spre exterior. Și, potrivit ultimelor sondaje, cei mai mulți germani vor ca ea să rămână cancelar.

În răstimp, AKK se îngrijește de numeroasele dispute din sânul Uniunii Creștin-Democrate și încearcă să își definească propriul profil. Ea și Merkel au câștigat nu doar timp, ci și spațiul de acțiune necesar pentru a pregăti un transfer ordonat de putere.

În teorie, această "diviziune a muncii" ar putea dura o perioadă destul de îndelungată și, în mod oficial, chiar așa ar trebui să se întâmple. Însă realitatea politică este diferită: nu va mai dura mult până când cancelara va renunța complet la putere.

Rapida emancipare a urmașei

În sensul acesta, nu numai evoluția politică internă din Germania joacă un rol. În afară de alegerile europene din luna mai, în acest an vor avea loc și mai multe scrutine locale importante. În cazul în care CDU le va pierde răsunător - ceea ce, în conformitate cu previziunile actuale, nu este deloc improbabil - situația s-ar putea complica în formațiunea conservatoare.

Tendința de emancipare a AKK este, de asemenea, impresionantă. Candidata favorită a Angelei Merkel nu scapă nicio ocazie de a se distanța de cancelara federală. Le vorbește direct colegilor conservatori frustrați de Angela Merkel, adoptă un curs mult mai restrictiv în politica de migrație și face glume incorecte politic.

La finele săptămânii trecute, nu cancelara, ci aceea care se vede drept succesoarea acesteia, a răspuns apelului formulat de Emmanuel Macron pentru reformarea Uniunii Europene. Astfel, AKK ține să își facă vocea auzită în mod limpede în problemele politicii externe, transmițând un semnal fără echivoc în special în străinătate. Fie și numai acest pas sugerează că schimbarea - indiferent cum va arăta și cum se va desfășura ea - se va petrece probabil în scurt timp.

Această tranziție de putere poate fi întârziată mai ales prin solicitări imperative de retragere din funcție adresate Angelei Merkel! Aceasta nu vrea și nici nu va pleca în urma presiunilor. Chiar dacă momentul precis în care își va lua rămas bun nu este cunoscut, ea oricum guvernează pe termen determinat.

A recunoscut-o însăși Merkel. Da, ea a renunțat la președinția Uniunii Creștin-Democrate abia după ce partidul i-a forțat mâna. Așa, și? Toți predecesorii ei au ținut cu dinții de scaunul de cancelar, în pofida presiunilor la care erau supuși, până când alegătorii sau parlamentul i-au îndepărtat din funcție.

Merkel, politician pragmatic, a demarat în mod independent procesul propriei retrageri. Acest lucru este complet nou în politica germană dominată anterior de bărbați. Acesta să fie motivul pentru care unii oameni nu pot interpreta corect evenimentele?

Momentul retragerii rămâne incert

Este de asemenea adevărat și că Angela Merkel amână cât de mult poate pasul decisiv, ceea ce nu reflectă neglijență, ci mai degrabă un sentiment de putere și responsabilitate. Ea nu aruncă prosopul când vor alții, ci va acționa în momentul care îi va servi atât ei, cât și stabilității în Germania.

Într-un an în care partidul cancelarei trebuie să se afirme împotriva populiștilor în mai multe alegeri regionale, ar putea exista mai multe situații potrivite pentru retragere. Dar a fost vreodată previzibilă această cancelară?

Ar putea dura câteva săptămâni sau chiar luni înainte ca Angela Merkel să facă următorul pas. Probabil va surprinde din nou. Un sfat pentru toți cei nerăbdători: bucurați-vă de liniștea de dinaintea furtunii! Deoarece nici schimbarea, nici nimic altceva din ceea ce va urma nu va fi la fel de calm precum actualul mandat al cancelarei.