Catastrofa diplomatică a lui Vladimir Putin

"Nu vă cred!" Acesta era mesajul pe care Konstantin Stanislavski, părintele teatrului rus modern, îl transmitea actorilor săi când nu era mulţumit de prestaţia lor. Marea Britanie şi aliaţii ei numeroşi din lumea întreagă au rostit pe 26 martie un mesaj colectiv de gen Stanislavski.

"Minţiţi!" Acesta este mesajul transmis Rusiei de UE, SUA, Canada şi Australia prin expulzările în masă fără precedent de diplomaţi ruşi. Este o măsură care va intra în manualele de istorie a relaţiilor internaţionale. O asemenea umilinţă publică nu au avut de suportat nici măcar Saddam Hussein sau dinastia Kim în Coreea de Nord. Este o victorie politică şi diplomatică majoră a premierei britanice Theresa May.

Două elemente ale acestei drame mi-au atras atenţia. Mica Islandă, care odată a înfruntat marea Uniune Sovietică, fiind prima ţară care a recunoscut independenţa Lituaniei în 1990, a anunţat un boicot politic şi diplomatic faţă de Moscova. Islanda nu este nici membră a UE, nici foarte apropiată de Londra, cum sunt SUA, Canada şi Australia. În al doilea rând, "cel mai bun prieten" al Kremlinului, premierul ungar Viktor Orban, a decis să expulzeze la rândul său un diplomat rus. Poate că nu a făcut-o prea de bunăvoie, dar liderul populist ungar care nu se fereşte să atace deseori UE şi care este cunoscut pentru relaţiile sale bune cu preşedintele rus Vladimir Putin, a dovedit astfel care sunt de fapt priorităţile sale.

Iar întreaga afacere s-ar putea să nu se termine aici. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat că ţările din UE ar putea lua şi alte măsuri. Ar putea urma şi alte expulzări de diplomaţi ruşi, de către ţări care până acum nu au făcut-o, precum Slovacia sau Portugalia. Experţii Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice analizează în prezent substanţa folosită în otrăvirea fostului spion Serghei Skripal şi a fiicei sale. Dacă se va conchide că a fost o substanţă fabricată în Rusia, ar putea urma noi expulzări. De exemplu din partea Japoniei, care deocamdată nu s-a grăbit să acţioneze. Autorităţile de la Tokio au transmis că monitorizează atent situaţia, fără a preciza dacă susţin sau nu poziţia britanico-americană.

Marionetele Kremlinului răspund cu bancuri

Într-o democraţie normală, un astfel de dezastru diplomatic public ar duce la demisii la cel mai înalt nivel în ministerul de externe şi serviciile speciale şi la o anchetă parlamentară în regim de urgenţă. Un incident de acest fel ar periclita şi poziţia guvernului.

Dar Rusia nu este o democraţie. Ministrul de Externe Serghei Lavrov a ignorat scandalul şi a mers să joace un meci de fotbal cu veteranii de la FC Spartak. Ambasada Rusiei din Washington a răspuns cu o glumă pe Twitter, după ce Casa Albă a anunţat expulzarea a 60 de diplomaţi ruşi. Gluma a fost următoarea: ambasada rusă îi ruga pe cei care o urmăresc pe Twitter să voteze care dintre cele trei consulate americane din Rusia ar trebui închis de autorităţile de la Moscova, ca răspuns la închiderea consulatului rus din Seattle.

Parlamentarii de formă din Duma de Stat şi aşa-zişii "experţi" ai televiziunilor de stat şi-au bătut joc toată ziua de europeni şi au vorbit de diverse conspiraţii. Atentatul cu neurotoxină din Salisbury ar fi de fapt o provocare britanico-americană. Washingtonul şi-ar fi obligat lacheii să se alăture boicotului diplomatic - aceasta este versiunea servită din greu publicului rus. Pentru că, după cum vedeţi, marea Rusie nu poate avea decât duşmani pe măsură, nu nişte mini-inamici precum România sau Finlanda. Multă lume crede de altfel aceste explicaţii halucinante.

Sunt sigur că Kremlinul va răspunde la aceste expulzări cu contramăsuri: va da afară diplomaţi străini, va închide un consulat american. Biroul BBC de la Moscova ar putea fi de asemenea închis, dacă OFCOM, instituţia care reglementează piaţa media din Marea Britanie, va suspenda licenţa RT (Russia Today), televiziunea de propagandă a Kremlinului.

Regatul Unit ar putea face mai mult

Dar opţiunile politice şi diplomatice ale Moscovei sunt limitate, în timp ce Londra ar mai avea câteva: confiscarea "averilor suspecte" - cu alte cuvinte bunurile oligarhilor ruşi din Regatul Unit; retragerea cetăţeniei britanice pentru ei şi familiile lor; includerea de responsabili ruşi pe varianta britanică a aşa-numitei "liste Magnitsky" din SUA. Nu este exclus niciun boicot total al Campionatului Mondial de Fotbal care va avea loc anul acesta în Rusia, dacă se va dovedi fără dubiu implicarea Rusiei în atacul de la Salisbury.

Moscova a minţit oficial de multe ori înainte de incidentul din Salisbury: despre fostul ofiţer KGB Alexander Litvinenko, otrăvit conform Kremlinului de Boris Berezovski, despre "agresiunea Georgiei"  împotriva Osetiei de Sud, despre "fasciştii ucraineni" din Crimeea, despre absenţa trupelor ruseşti din Donbas, despre un închipiut controlor de trafic aerian care ar fi văzut un închipuit avion militar ucrainean doborând cu rachetă avionul de linie al companiei Malaysian Airlines. Această lungă listă de minciuni a dus la actualul dezastru diplomatic.

Dar Kremlinul nu va da înapoi. Pentru că interpretează orice retragere drept înfrângere. Sunt convins că Moscova se gândeşte deja la aşa-numitul "răspuns asimetric" pentru Occident. Are la dispoziţie în acest sens hackeri, propagandişti şi, la nevoie, forţele armate ruse. Războiul Rece semăna odinioară cu un meci de box. Avea reguli. În confruntarea sa actuală cu Vestul global, nu mai există reguli. Rusia lui Putin a ales un meci de MMA - arte marţiale mixte.

Autor: Konstantin von Eggert / os