1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Agitatori populiști în Europa

Barbara Wesel
21 iunie 2018

Ministrul german de Interne Horst Seehofer duce un pur război de propagandă. Propunerile sale de respingere a migranților nu pot fi aplicate. El nu face decât să arunce fitilul în ograda UE, crede Barbara Wesel.

https://p.dw.com/p/300Xp
Horst SEEHOFER CSU Ministerpräsident Bayern
Horst Seehofer privește spre orizont. Oare și vede ceva?Imagine: Imago/Sven Simon

Luptele de ochii lumii purtate de ministrul german de Interne la Berlin și München pe tema politicii privind refugiații sunt pură demagogie. Amocul său politic nu este justificat nici de numărul mic de migranți de la granițele Bavariei, nici de necunoașterea sau respingerea de către Seehofer a legislației europene în vigoare. El face însă acum rău Europei, obligând-o pe cancelara federală să încheie acorduri bilaterale cu țări europene privind refugiații, o soluție de formă pentru Germania, în loc să se concentreze pe găsirea de soluții comune, aplicabile în întregul bloc comunitar. 

În politica privind refugiații triumfă interesul național

Cifrele arată adevărul: numărul migranților care sosesc în Europa este mult mai mic decât în toiul crizei, în 2015. Politica pentru refugiați a pierdut deci din importanță, până să fie readusă forțat în topul agendei politice de lupta pentru putere de la Berlin.

Între timp, în majoritatea țărilor din UE domnește o atitudine anume: migranții sunt considerați niște intruși care trebuie combătuți cu toate mijloacele aflate la dispoziția guvernelor naționale. Acest egoism național este motivul pentru care nu s-a găsit până acum o soluție europeană comună la această problemă.

Nici tânărul premier austriac Sebastian Kurz, suferind probabil de amnezie istorică, nu poate cu a sa "axă a celor doritori" să-i amăgească și să-i convingă pe populiștii de la München, Viena și Roma că ar avea altceva decât interese total diferite. Austria nu vrea să păstreze refugiații de la granița cu Bavaria, ci dorește să-i retrimită în Italia. Iar guvernul de la Roma nu-i vrea nici atât pe refugiați, ci ar dori repartizarea lor în țările Uniunii. Se știe prea bine ce cred despre acest plan țările comunitare. Se va ajunge la o coliziune garantată, dacă nu se găsesc câțiva europeni care să dea un exemplu bun și să caute soluții corecte. 

Soluții cu aplicabilitate limitată

Până acum, cei 28 au căzut de acord doar cu privire la necesitatea unei mai bune securizări a frontierelor externe ale UE. Chiar dacă puțini s-au grăbit să și dea o mână de ajutor în acest sens. Angela Merkel și Emmanuel Macron încearcă să impulsioneze mult amânatul proces de sincronizare a sistemelor de azil din țările care primesc migranți.

Barbara Wesel Kommentarbild App *PROVISORISCH*
Corespondenta DW la Bruxelles, Barbara Wesel

Acum se vehiculează și ideea aventuroasă a creării de centre de preluare a migranților în afara Europei. Astfel de idei existau deja de 15 ani și au eșuat mereu tocmai pentru că nu sunt aplicabile. Președintele francez și premierul italian sunt doi dintre susținătorii acestui proiect. Dar unde să fie create astfel de centre pentru refugiați? În Libia cea fără legi? În țara de tranzit Niger? În Tunisia cea precară din punct de vedere politic? Și cine să asigure paza acestor tabere de refugiați - armata germană sau căștile albastre ale ONU?

Europenii se feresc să-și asume răspunderea, acest lucru este clar. Se gândesc oare susținătorii acestor centre extrateritoriale pentru refugiați la tabere ridicate pe insule, după modelul Australiei? Sau la punerea migranților în cuști, cum se practică acum la granița dintre SUA și Mexic? Dacă și UE va adopta acest nou curs inuman, atunci măcar să o recunoască pe față.

Europa ar avea probleme mai mari

Politica pentru refugiați are un efect coroziv asupra UE. Nimeni nu pare dispus să iasă în fața cetățenilor și să pledeze pentru soluții măsurate și umane. Doar noul premier spaniol ar fi o excepție.

În loc să se preocupe însă excesiv de tematica refugiaților, UE ar avea mai mult de furcă cu amenințarea reprezentată de Trump și de războaiele sale comerciale, cu noua politică de securitate, cu provocările reprezentate de China și de Putin, cu războaiele din Yemen și Siria. Dar europenii se lasă șantajați de hoardele de populiști, alimentați cu energie de Washington, și uită de principiile Europei, de valorile liberale ale acesteia, de ordinea occidentală.

Dacă lupta pentru putere de la Berlin se încheie cu o schimbare de guvern, atunci viitorul UE este sumbru. Ar fi un moment foarte nepotrivit să plece tocmai cea mai experimentată șefă de guvern din Uniune. Iar Horst Seehofer, fostul prinț regional de Bavaria, s-a transformat singur în idiotul util al anti-europenilor din SUA și Rusia. Dar se pare că acest politician al interesului local nici nu poate, nici nu vrea să privească atât de departe.