Înainte totul era mai bine

Întrebare la radio Erevan: "Ce trebuie să fac dacă mă cuprinde brusc dorul de muncă?" Răspuns: "Aşază-te liniştit tovarăşe pe scaun, că trece." Ministrul rus de Externe, Lavrov, spune cu plăcere bancuri din perioada comunistă. Să fie o moştenire de la tatăl său armean? Câteodată bancurile par să ajute în arena diplomatică în situaţii fără ieşire. Dar câteodată nu ajută nici acestea.

Acum Lavrov se plânge că nimic nu avansează în politica externă. SUA încearcă să pedepsească Rusia cu toate mijloacele. Chiar şi în perioada războiului rece a fost mai bine sub anumite aspecte.

Dur şi fără menajamente

Până deunăzi diplomatul suprem al Rusiei nu era cunoscut ca un nostalgic. Dimpotrivă. Serghei Lavrov poate fi dur şi lipsit de empatie. El a înfruntat omologi de-ai săi americani şi a refuzat să stea de vorbă cu ei când aceasta a slujit intereselor Moscovei. Lavrov nu arată sentimente, cu excepţia momentelor în care spune bancuri şi anecdote. El şi-a propus să nu manifeste slăbiciuni.

Dar Lavrov are pe undeva dreptate. Relaţiile cu occidentul au ajuns într-o fundătură. Iar faptul că nimic nu se va schimba într-un viitor previzibil îi dă, cu siguranţă, de gândit. Umbra aruncată de criza din jurul Ucrainei se tot lăţeşte. Nicio tabără nu cedează. Iar aceasta îi condamnă pe politicieni de talia lui Lavrov la inactivitate într-o mare parte a lumii. Una este să te deplasezi la o conferinţă la München sau New York şi cu totul alta să te întorci acasă cu rezultate. Sau să te întorci măcar la Moscova cu perspectiva unui rezultat viitor.

Că în arena diplomatică nu avansează în clipa de faţă practic nimic - aici vina aparţine în mare parte Kremlinului. Şi nimeni nu ştie asta mai bine decât însuşi ministrul rus de Externe.

Dar situaţia este îngreunată suplimentar de dezorientarea ce domneşte în politica internă americană. În Congresul de la Washington tonul este dat de cei care cer sancţiuni tot mai severe împotriva Rusiei. Aceştia vor astfel să distragă atenţia de la problemele cu care se confruntă, având un preşedinte imprevizibil în materie de politică externă, mai ales în privinţa relaţiilor cu Rusia. Trump, la rândul său, se poate preface că cedează în faţa republicanilor dacă aprobă noi sancţiuni. Astfel, senatori cum ar fi John McCain sau Marco Rubio pot avea sentimentul că-l ghidează pe preşedinte.

SUA au cel mai puţin de pierdut din pricina sancţiunilor

În cele din urmă, din perspectivă americană este ieftin să tot înăsprească sancţiunile. Fiindcă economia SUA este cel mai puţin afectată de ele. De pierdut au mai ales întreprinderile germane, care-şi văd ameninţate locuri de muncă şi virează mai puţini bani la buget. Americanii se aseamănă cu o căpetenie militară care îşi mână aliaţii într-o bătălie, dar îşi păstrează propriile trupe în cazarmă.

Această politică nu va putea funcţiona la nesfârşit. Economia germană face presiuni pentru înlăturarea sancţiunilor. Guvernul german va mai fi câteva săptămâni paralizat din cauza negocierilor de coaliţie vizând alcătuirea viitorului executiv. Dar apoi ar trebui să primeze din nou politica şi să fie lăsate la o parte disputele vizând corectitudinea uneia sau alteia dintre poziţii.

Acordul de la Minsk, declarat deja caduc de unii, arată calea de reinstaurare a păcii în Ucraina. Rusia ar trebui stimulată să manifeste mai multă voinţă de compromis. Fiindcă ameninţările şi noile sancţiuni nu vor face decât să agraveze situaţia. O situaţie de pe urma căreia nu va avea nimeni nimic de câştigat.

Autor: Miodrag Soric/ia