Combaterea sărăciei, ruda săracă a planetei

Zarul aruncat la Summitul Mileniului de la New York nu a fost prea mare. Piesele, în jocul de-a combaterea sărăciei, nu au înaintat prea mult. Şi, de fapt, nici nu se pot schimba foarte multe cât timp banii contribuabililor din state industrializate ajung în mâinile unor politicieni corupţi sau ale unor dictatori sângeroşi.

Acesta a fost, de fapt, şi mesajul Statelor Unite: nu dăm mai mulţi bani pentru ţările sărace, ne rezumăm să îi direcţionăm pe cei promişi până acum către guvernele care ştiu să dezvolte proiecte umanitare şi au şi rezultate.

Degeaba s-au iritat organizaţiile nonguvernamentale de prima parte a semnalului dat de preşedintele american Barack Obama - partea a doua a enunţului e atât de firească încât surprinde că nu a fost emisă mai devreme. Noroc, până la urmă, cu recenta criză financiară.

Dar cu o floare nu se face primăvară. Fondurile administrate de stat sunt mai vioaie când vine vorba despre sprijinirea băncilor ajunse în pragul falimentului. Standardele etice nu valorează, în acest caz, la fel de mult.

Poate că, peste două săptămâni, cu ocazia conferinţei mondiale a donatorilor pentru combaterea malariei, tuberculozei şi sindromului imunodeficitar dobândit, statele cu potenţial nu se vor mai împotmoli în declaraţii - căci, în această situaţie, obiectivele sunt direct cuantificabile. Poate n-ar trebui uitat că zilnic se înregistrează 4500 de cazuri de decese pricinuite de malarie iar la fiecare 45 de secunde, un copil moare de tuberculoză.

Ce-i drept e drept: fără angajamentele de acum zece ani, multor milioane de oameni le-ar merge, astăzi, mai rău. Mult mai rău. Dar aceasta este perspectiva optimistă.

Declaraţia finală a Summitului Mileniului este un document de 31 de pagini, cu înşiruiri de locuri comune şi banalităţi, astfel încât nici nu-i de mirare unanimitatea cu care a fost gratulată cu apostila celor 192 de guverne reprezentate la sesiunea ONU de la New York.

Evident că nu se face nici o referire la sancţiuni de orice fel, în cazul neîndeplinirii obiectivelor sau al neplăţii sumelor promise. Iar naţiunile care au nevoie de fondurile statelor industrializate s-au abţinut, zilele acestea, de la critici. Fireşte - nimeni nu are interesul să-şi supere posibilii sponsori.

Până la urmă, chiar dacă lucrurile merg mai greu decât şi-ar dori, important este să meargă înainte.

Autor: Christina Bergmann / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu