China adoptă dreptul de proprietate privată

În ultima zi se va aproba şi legea care a generat cele mai mari discuţii de până acum. Este vorba de noua lege a proprietăţii, care reprezintă o revoluţie sau pune bazele unei astfel de schimbări majore pentru China, ţară în care este valabilă în continuare, oficial, proprietatea în comun.

Pe deputaţii Congresului Popular Naţional poţi să te bazezi: nu au respins niciodată o lege propusă de Partidul Comunist Chinez. Prin urmare, China are de astăzi un nou drept de proprietate, potrivit căruia proprietatea privată are statut de egalitate cu proprietatea publică comună. Şi acesta este un lucru bun – chiar dacă nu este foarte clar cine şi ce deţine. Acceptarea proprietăţii private era foarte necesară pentru continuarea reformelor politice şi pentru continuarea integrării Chinei în economia mondială.

Împotriva dreptului la proprietate au luptat cu furie reprezentanţii Noii Stângi, o aripă a comuniştilor chinezi. Mai mulţi factori au adus în discuţie întrebarea cât de socialistă mai este China, cu a sa economie socialistă de piaţă. Printre aceşti factori se numără accentuarea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci, sistemul rudimentar de protecţie socială sau creşterea corupţiei.

O întrebare periculoasă pentru actuala conducere chineză, în perspectiva Congresului din toamnă al Partidului Comunist Chinez, la care se aşteaptă confirmarea în funcţii, pentru încă cinci ani, a preşedintelui Hu Jintao şi a premierului Wen Jiabao.

În China există un contract social nescris: atât timp cât conducerea ţării asigură progresul acesteia, autoritatea sa nu se pune în discuţie. Ideologia joacă doar un rol secundar. De aceea, deviza fostei conduceri, sub Jiang Zemin, a fost ”Progres mai presus de toate”. Jiang este cel care a deschis Partidul Comunist pentru întreprinzători. O măsură reuşită – doar în 2005, 1500 de oameni de afaceri au devenit membri ai partidului unic chinez.

Hu Jintao şi Wen Jiabao au opus politicii aproape neoliberale a predecesorului lor un nou proiect, al societăţii în armonie. Potrivit acestora, China trebuie să accentueze din nou dimensiunea socială a politicii sale de stat. Creşterea economică trebuie să fie durabilă şi sustenabilă, iar roadele acesteia trebuie mai bine împărţite între cetăţeni. Altfel, se pune în pericol stabilitatea ţării. Aceasta a fost esenţa discursului premierului Wen Jiabao, în deschiderea Congresului Popular.

Dar, cu toată retorica de stânga, Hu şi Wen ştiu că trebuie să-i mulţumească şi pe cei din pătura de mijloc. Adică 150 de milioane de chinezi care şi-au achiziţionat o locuinţă proprie, pe care vor să o lase moştenire unicului copil pe care legea le permite să-l aibă. E vorba de oamenii care au pus bazele înfloritorului sector al economiei private, care reprezintă deja două treimi din produsul intern brut al ţării.

Şi drepturile populaţiei rurale au fost consolidate. Legea prevede despăgubiri pentru ţăranii afectaţi de exproprieri, un fenomen de care aceştia sunt tot mai ameninţaţi. Dar ce şanse are un om simplu de la ţară în faţa instanţei în cazul unei plângeri la adresa secretarului de partid? Adoptarea unei legi nu înseamnă din păcate şi autoritatea legii. La aceasta ar contribui şi semnalarea, într-o presă liberă, a cazurilor locale de abuz de putere. Mai mult, necesar este ca o justiţie independentă să vegheze la aplicarea legii. Ambele situaţii, însă, sunt foarte departe de realitate.