1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cetăţenii Turciei nu vor un război cu Siria

Rodica Binder/dpa;afp;5 octombrie 2012

Turcia nu doreşte un război cu Siria deşi parlamentul de la Ankara a sporit presiunile pe frontul politic, autorizînd acţiunile militare în eventualitatea unor noi atacuri.

https://p.dw.com/p/16L2r
Eine Schusswaffe der IRA (undatiertes Archivbild). Mit den Waffen der Irisch-Republikanischen Armee (IRA) könnten nach einer Rechnung der «Times» zwei Armeebataillone ausgerüstet werden. Die IRA gilt als die am besten ausgestattete Terror-Organisation der Welt. Ende der 60er Jahre begann sie mit veralteten Revolvern und gestohlenem Sprengstoff; heute hortet sie unter anderem drei Tonnen Semtex, das zu den explosivsten Sprengstoffen zählt. Gleichzeitig haben die IRA-Ingenieure bestens ausgetüftelte eigene Systeme entwickelt, unter anderem Abschussrampen, mit denen sie einmal eine Bombe bis in die Downing Street vor die Eingangstür des Premierministers katapultierten. In den Arsenalen der IRA lagern nach Schätzungen bis zu 1000 Gewehre, 20 bis 40 Maschinengewehre großen Kalibers und 650 Maschinenpistolen vom Typ Kalaschnikow aus einer Lieferung des libyschen Revolutionsführers Muammar el Gaddafi. Etwa Drei Viertel der Bestände sind im Süden der Insel in der Republik Irland versteckt. pixel
Imagine: picture-alliance/dpa

Intre timp, pe căi ocolite, Siria a formulat scuze la adresa Turciei, etichetînd drept tragică eroare atacul cu grenade comis asupra localităţii Akcakale.

Vicepremierul Beschir Atalay a explicat demersul Damascului, menţionînd şi rolul de mediator al ONU în dezamorsarea incidentului.

Totuşi, demnitarul turc susţine decizia parlamentarilor de a permite armatei ţării sale să riposteze în eventualitatea unui nou atac din partea Siriei. Decizia nu echivalează cu o pregătire pentru un posibil război ci slujeşte intereselor de securitate ale Turciei şi deţine concomitent o funcţie disuasivă.

Rol pe care l-a exercitat de altfel şi atacarea de către armata turcă, în noaptea spre joi, 4 octombrie, a unor baze militare siriene după ce militarii lui Assad lansaseră miercuri, 3 octombrie, grenade asupra localităţii Akcakale, pricinuind moartea unei femei şi a celor trei copii ai săi, rănirea a numeroase alte persoane şi declanşarea unui val de panică printre cei 25 de mii de locuitori ai orăşelului de la frontieră. Bună parte dintre aceştia şi-au părăsit casele şi avuţia, retrăgîndu-se din calea unui eventual război.

Tirurile Siriei asupra teritoriului turc au fost condamnate în termenii cei mai severi de către Consiliul de Securitate ONU, la cererea Ankarei, în textul unei declaraţii formulată în pofida reticenţelor Rusiei care, împreună cu China a respins pînă acum orice revendicare privind adoptarea de sancţiuni împotriva guvernului de la Damasc.

Deşi joi armata turcă s-a abţinut de la orice acţiune punitivă, secretarul general ONU, Ban Ki-moon şi-a manifestat totuşi profunda îngrijorare faţă de tensiunile existente la frontiera dintre Siria şi Turcia.

Statele Unite au considerat drept corespunzătoare şi echilibrată riposta turcă la atacurile siriene, evidenţiind caracterul ei disuasiv.

Teama de o escaladare a conflictului persistă totuşi, aflîndu-şi expresia şi în demonstraţiile paşnice de joi, de la Istanbul împotriva unui război. Anterior însă, poliţia a respins un grup de manifestanţi pacifişti care se îndreptau spre clădirea Parlamentului scandînd „Nu războiului! Pace acum!”.

Potrivit unui sondaj demoscopic de ultimă oră, peste 60% din cetăţenii Turciei sunt ostili unui conflict armat între cele două ţări. Turcia a oferit adăpost la peste 90.000 de refugiaţi sirieni şi are toate motivele să se teamă de o sporire a numărului acestora, păstrînd încă vie amintirea exodului declanşat în 1991 de războiul din Irak. Pe atunci, o jumătate de milion de kurzi irakieni s-au refugiat în Turcia.

Deja în momentul de faţă, la punctele de trecere a frontierei spre Turcia, 14.000 de sirieni goniţi de războiul civil din propria lor ţară, îşi aşteaptă primirea în statul vecin.