Opinie: Cazul Șoșoacă: CCR face jocuri pentru Ciolacu?

Curtea Constituțională a decis cu un scor de 5 la 2 scoaterea Dianei Șoșoacă din cursa prezidențială, pe motiv că are un „discurs anticonstituțional”. Totuși, judecătorii care au votat pentru invalidarea ei nu au putut da niciun argument clar, așa că au încercat să demonstreze cât de periculoasă ar fi o astfel de candidatură vorbind mai mult teoretic despre apărarea democrației și respectarea Constituției.

Din punctul de vedere al celor cinci judecători (numiți de PSD și UDMR)  care au eliminat-o pe Șoșoacă din joc, declarațiile ei politice ar fi suficiente pentru a demonstra că pune la îndoială respectarea Constituției. În retorica lor, judecătorii constituționali au incriminat poziția Dianei Șoșoacă față de NATO și UE, deși în legea supremă referirile la cele două organizații sunt doar tehnice. Curtea Constituțională nu are de fapt nicio pârghie să o scoată pe Șoșoacă din competiție: a judecat ca în anii tribunalelor populare.

În spatele deciziei CCR a devenit transparent jocul social-democraților, care vor să o scoată pe Diana Șoșoacă din ecuație cu gândul că votanții ei se vor alinia în spatele lui George Simion, prezidențiabilul AUR. În acest fel, PSD speră că ar exista șanse serioase care să repete în turul al doilea spectacolul din finala Ion Iliescu versus Vadim Tudor din anul 2000. Doar în acest fel Marcel Ciolacu ar putea ajunge la Cotroceni.

Efortul social-democrațiilor și al instituțiilor controlate de ei direct sau indirect de a-l face pe Ciolacu președinte cu orice preț e tot mai vizibil. Prima manevră folosită de PSD este discreditarea adversarilor prin excluderea lor din peisaj, sprijin pentru AUR și alte tehnici brevetate în trecut.

Argumentele Curții Constituționale împotriva Dianei Șoșoacă pot fi folosite oricând și împotriva altor candidați, iar la o adică și împotriva unei formațiuni politice. Ar putea fi oare scoși în afara legii la un moment dat UDMR sau candidații maghiari cu acuzații similare? Aranjamentele politice pot ajunge chiar mai departe, fiindcă de multe ori în istoria recentă a României, Curtea Constituțională a răspuns intereselor politice, depășindu-și competențele. 

Precedentul creat de CCR în cazul Dianei Șoșoacă e o invitație spre alte fandări în afara regulilor. De altfel, de teama pericolului extremist, care se extinde în statele Uniunii Europene, apar tot mai multe dezbateri despre interzicerea formațiunilor radicale. În Germania se pune din nou în discuție această posibilitate în cazul AfD, după recentele victorii obținute la alegerile regionale. Au, însă, democrațiile instrumente legale să-i scoată din joc pe extremiști? Dacă votanții își doresc aducerea la putere a extremei drepte, poate fi oprit un astfel de val pe căi legaliste? E democratic să fie oprit? 

Nu e cazul Dianei Șoșoacă, ea nu are șanse să câștige alegerile prezidențiale și devine doar o victimă care va strânge mai multe voturi la alegerile parlamentare. Nu există, pe de altă parte, nicio soluție pentru a elimina un lider extremist de succes care ar putea ajunge la putere folosind traseul democratic și susținerea populară. România pare să se inspire din deciziile Curții Constituționale ale Republicii Moldova, care a interzis candidaților pro-ruși să candideze. O soluție aplaudată de elita politică din București.