Capcanele eşecului, secretele succesului

Poate mantia istoriei să-l apere pe Assad de gerul care-l va paşte după ce va fi fost aflată o reglementare a păcii - retorica întrebare este provocată de comentariul publicat în DIE WELT. Pe bună dreptate editorialistul consideră că dictatorul de la Damasc se autoamăgeşte crezînd că va scăpa nepedepsit. Or, Assad şi-a pierdut creditul şi la vechii săi prieteni, Rusia şi China.Tot ce-l mai poate aştepta pe Assad este o soluţie „iemenită” revendicată de el la Moscova: exilul şi scutirea de pedeapsă în schimbul păcii şi reconstrucţiei ţării.

Exilul sau moartea scrie STUTTGARTER ZEITUNG, referitor la ce-l paşte pe Assad. Dar ziarul suab se opreşte şi asupra abilităţii fostului secretar general al ONU, Kofi Annan, care a reuşit să angreneze China şi Rusia în strategia curmării conflictului din Siria fără ca cele două puteri cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, care susţinuseră pînă nu demult regimul de la Damasc, să se simtă compromise.

Paradoxul este că tocmai insolenţa cu care Assad a călcat în picioare planul lui Annan a determinat Moscova şi Beijingul să-şi schimbe atitudinea faţă de despotul sirian, relevă NEUE PRESSE.

Care despot şi-a pierdut demult simţul realităţii de vreme ce ignoră chiar miza pe care China şi Rusia o pun pe respectarea armistiţiului. Cele două puteri, scrie DER STANDARD, au tot interesul să menţină status quo-ul, altminteri foarte fragil, în regiune, ceea ce face de neiertat faptul că, zbătîndu-se cu violenţă să supravieţuiască, Assad angrenează în vîrtejul conflictului intern sirian şi ţările vecine - Libanul şi Turcia.

Ce se va întîmpla după inevitabila prăbuşire a lui Assad încearcă să prognozeze SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, pornind de la un bilanţ general al revoluţiilor arabe: Niciunde dorinţa de libertate a poporului nu a fost mai drastic înşelată decît în Siria. Decisiv pentru soarta viitoare a ţării este un fond de ajutor în valoare de milioane pe care Arabia şi Qatar-ul doresc să-l instituie în folosul rebelilor, un fond la care însă şi America şi alte state sunt interesate să contribuie.

Ce a contribuit la creşterea spectaculoasă a popularităţii tînărului partid Die Piraten - Piraţii? Se pare că tocmai francheţea cu care aceştia îşi asumă inocenţa politică, profitînd de pe urma unei frustrări generale. Piraţii nu-şi neagă incompetenţa în materie de politică energetică, fiscală sau socială: Dimpotrivă ei cochetează cu această necunoaştere, crede BADISCHEN NEUESTEN NACHRICHTEN, dar în acelaşi timp, estimează că pe termen scurt, capitalul lor de simpatie va creşte, pe termen lungă însă, îl vor pierde. Verzii, care au fost depăşiţi de piraţi, ştiu ce repede se pot spulbera procentele de simpatie: anul trecut ecologiştii beneficiau de sprijinul a 28% din alegători, în doar 12 luni însă, procentul s-a înjumătăţit. Piraţii ar putea avea aceeaşi soartă.

A-i consideră însă doar un simplu partid al protestatarilor, i se pare o soluţie prea simplistă cotidianului MANNHEIMER MORGEN, care descoperă în succesul noii formaţiuni şansele lipsite de precedent ale unei democraţii directe, de la bază, încurajate de noile mijloace de comunicare. Dar, în viaţa parlamentară, viitorul tînărului partid nu promite să fie trandafiriu fiindcă la un moment dat nimeni nu va mai fi încîntat de deputaţi care nu pot adopta nici o poziţie faţă de marile probleme ale actualităţii. Oricît de lăudabilă este democraţia directă, ceea ce contează în viaţa politică este capacitatea de a impune propriile interese, respectul faţă de parteneri, respectarea îndatoririlor internaţionale. Şi nu în cele din urmă, se recomandă şi o lectură prealabilă a cărţii „ Il Principe” de Machiavelli.

Si fiindcă veni vorba de literatură, scandalul Günter Grass deşi pare a fi pierdut din intensitate, reţine încă atenţia unor comentatori. NESAWISSIMAJA GASETA, de pildă, analizînd componentele politice şi morale ale cazului Grass, ca şi repercusiunile poeziei sale, afirmă: Literatura încă nu a murit. Şi acest lucru trebuie spus.

O gîlceavă prietenească între Bulgaria şi România, vizînd 17 kilometri de frontieră maritimă comună, promite să fie rapid soluţionată semnalează DIE PRESSE . Mărul discordiei stă pe fundul Mării Negre unde se bănuie că ar exista rezerve de gaze şi ţiţei.