Capcană sau oportunitate de reintegrare a R. Moldova?

Regimul separatist de la Tiraspol este construit pe gaz rusesc livrat gratis, timp de peste 30 de ani, în tranzit prin Ucraina. Datoria Tiraspolului față de Gazprom depășește 10 miliarde de dolari. Kievul a luat decizia să închidă cu certitudine robinetul de pe 1 ianuarie 2025. Se poate întâmpla brusc și mai devreme dacă stația de comprimare a gazelor de la Sudja (teritoriu rusesc controlat acum de forțele ucrainene) ar fi afectată de bombardamentele din zonă. Lipsa gazului rusesc ar genera un dezastru umanitar în Transnistria. Chișinăul are un scenariu de menținere a regiunii pe linia de plutire - unul extrem de sensibil prin care ar absorbi o parte din efectele dezastruoase care ar lovi regiunea transnistreană. Despre aceasta corespondentul DW la Chișinău a discutat cu ministrul moldovean al Energiei, Victor Parlicov.

DW: Incursiunea militară a Ucrainei în regiunea Kursk din Rusia generează efecte și asupra Republicii Moldova. La Sudja, unde au loc lupte, e o stație de comprimare a gazului rusesc care ajunge în regiunea transnistreană. Chișinăul, care nu mai consumă gaz rusesc din 2022, a instituit stare de alertă timpurie în sectorul de gaze în legătură cu pericolul ca acea stație să fie afectată. De ce a fost nevoie de această măsură?

Victor Parlicov: Era firesc să facem asta după ce am fost avertizați de Ucraina că există riscuri legate de stația de la Sudja - că ea poate fi atacată în timpul luptelor. Și noi ne-am asigurat. Când vezi că se adună norii, te gândești unde-ți este umbrela. Starea de alertă timpurie ne oferă niște instrumente în plus - se aplică un protocol cu decizii imediate în cazul în care, brusc, nu mai vine gaz.

De exemplu ce veți face?

Unele decizii nu pot fi comunicate public. Moldovagaz (companie moldo-rusă controlată de Gazprom - n.n.) va trebui să afle de la Gazprom dacă acesta este dispus să livreze în continuare gaz în stânga Nistrului în regim revers prin gazoductul transbalcanic, iar în funcție de răspunsul Gazpromului noi vom acționa mai departe.

Indiferent dacă se întâmplă sau nu ceva cu stația de la Sudja, de la 1 ianuarie 2025 gaz rusesc pentru Transnistria oricum nu va mai veni prin Ucraina. Din câte știu, Ucraina ne-a comunicat deja că nu va prelungi contractul de tranzit. Deci e o certitudine. Corect?

Președintele Zelenski a spus foarte clar săptămâna trecută că nu există nicio șansă ca acest contract să fie prelungit. Dar noi știam mai demult despre asta. Am înțeles asta din discuțiile cu partea ucraineană și am început să ne pregătim. Inclusiv atunci când am elaborat planul de pregătire pentru sezonul rece 2024-2025 am prevăzut acest aspect în proiectul hotărârii Guvernului care este supus acum consultărilor publice. 

Ce anume ați întreprins? În ce constau pregătirile?

Sunt două situații care pot apărea în cazul în care pe la Sudja nu mai vine gaz spre noi. În primul caz, Gazprom continuă livrările spre regiunea transnistreană și cooperează pentru redirecționarea livrărilor pe ruta transbalcanică și acest gaz ajunge în continuare în regiunea transnistreană. În al doilea caz, Gazprom refuză să livreze gaze pe o altă rută decât cea tradițională care tranzitează Ucraina. Vreau să explic de ce este important să analizăm aceste două situații extreme.

Gazele rusești ajung în regiunea transnistreană în baza unui contract semnat între Gazprom și compania sa fiică Moldovagaz. Ceea ce noi nu putem anticipa este reacția Gazpromului. Dacă Gazprom cooperează și vrea să furnizeze în continuare gaz în Transnistria, livrările vor continua. Soluții tehnice, juridice și comerciale via Turcia există. Dar trebuie să mai menționez un moment. Din luna mai 2022, juridic, Gazprom are dreptul să rezilieze contractul cu Moldovagaz în baza căruia regiunea transnistreană primește azi gaz rusesc. Furnizorul rus poate face asta în orice moment, pentru că Chișinăul nu s-a încadrat în termenii stabiliți cu acel audit  al pretinsei datorii de peste 700 milioane de dolari, chipurile, a Moldovei față de Gazprom. Dar Gazprom nu a reziliat acest contract până acum. Nu excludem că va face uz acum de această opțiune dacă nu va putea livra gaz prin Ucraina spre regiunea transnistreană. 

Dacă Gazprom nu acceptă prima variantă apar mai multe nuanțe. Juridic, asta va însemna refuz de a-și îndeplini angajamentele contractuale, iar politic - Kremlinul va declanșa o criză umanitară în regiunea transnistreană. Toată lumea este conștientă - și Kremlinul, și noi la Chișinău, și Kievul, și Bruxellesul, și Washingtonul - toți știu că iluzia independenței așa-numitei Transnistria se ține pe gazul rusesc livrat gratuit. Și atunci, politic, cineva va trebui să-și asume această consecință. Cu certitudine, Chișinăul nu-și dorește destabilizarea regiunii transnistrene. Toată lumea înțelege că avem un război la hotar, că avem trupe ruse staționate în regiunea transnistreană, toată lumea înțelege că acolo sunt depozite de armament. Destabilizarea unei regiuni cu așa probleme nu avantajează pe nimeni.

Dar noi, Chișinăul, am putea fi nevoiți să lucrăm în scenariul în care Federația Rusă vrea să provoace această destabilizare. Noi suntem pregătiți pentru acest scenariu. Aceasta va însemna că pe malul stâng al Nistrului vor trebui să ajungă resurse energetice. Și acest gaz va trebui cumpărat de undeva și livrat celor din regiunea transnistreană. Centrala de la Cuciurgan (controlată de regimul separatist pro-rus de la Tiraspol - n.n.) are combustibil de rezervă pentru consum propriu pentru o perioadă scurtă. După aceasta va trebui să vedem cum menținem asigurarea regiunii transnistrene și cu energie electrică.

Pentru Chișinău, impactul imediat va fi pe domeniul electroenergetic. Dacă nu mai vine gaz rusesc la Centrala de la Cuciurgan, noi va trebui să cumpărăm curent din alte surse. Și cel mai probabil vom plăti mai scump pentru această energie. În același timp va trebui să absorbim consecințele asupra regiunii transnistrene. Noi înțelegem că există o capacitate foarte limitată de plată în stânga Nistrului și nu putem admite ca acolo să se producă o criză umanitară. Va trebui să menținem acei oameni la casele lor acolo. Capacitatea lor de cumpărare este mică și nu vor putea achita integral costul resurselor energetice. Dar această discuție nu poate avea loc fără înaintarea unor condiții din partea Chișinăului - condiții care depășesc cu mult domeniul energetic. 

Vorbim de condiții politice. De reintegrare. Corect?

Asta se va discuta la nivel de prim-ministru și de vicepremier pentru Reintegrare. Dar este evident că în momentul în care noi vom achita o parte din costurile lor - fără astfel de condiții ar fi absurd.

Adică noi, cei de pe malul drept al Nistrului, va trebui să achităm o parte din costurile generate de holdingul lui Gușan (fost agent FSB Viktor Gușan, oligarhul care controlează întreaga economie a Transnistriei - n.n.)?

Toată iluzia „independenței” lor (a Transnistriei - n.n.) se ține pe gazul livrat gratuit de Rusia. Cu firmele situația e foarte simplă. Dacă aceste firme sunt suficient de competitive și își vor putea plăti resursele energetice la preț de piață și își vor putea menține activitatea, ele vor rămâne să funcționeze. Dar dacă ele nu pot funcționa, plătind prețul real al resurselor energetice - înseamnă că vor trebui să nu mai consume. Noi nu vom subvenționa întreprinderi neviabile din stânga Nistrului.

Din ceea ce vedeți Dvs, există vreo intenție a Gazpromului de a utiliza gazoductele transbalcanice pentru a livra gaz în Transnistria în 2025? Au rezervat capacități pe acest traseu?

Nu, ei nu au rezervat capacități pe gazoductul transbalcanic pentru stânga Nistrului. Eu nu văd intenții în acest sens. De asta și încerc să explic inclusiv faptul că la noi vor crește prețurile pentru că va trebui să amortizăm această eventuală criză. Noi trebuie să spunem oamenilor cine declanșează această criză. Repet: obligațiile contractuale sunt între Gazprom și Moldovagaz.

Dar Dvs v-ați gândit care ar putea fi costurile politice ale unui astfel de gest? V-ați gândit cum ar reacționa populația de pe malul drept al Nistrului care a achitat conștiincios, din ultimii bani, ani la rând facturile pentru gaz, în timp ce cei de la Tiraspol primeau totul gratis, iar acum ar urma ca tot Chișinăul să preia o parte din povara ce le va reveni celor din Transnistria?...

Moldova nu este singură în acest efort. Declanșarea unei crize umanitare în stânga Nistrului nu ar fi o problemă doar a Republicii Moldova. Ar fi o problemă de securitate regională. Ar fi o problemă și pentru Ucraina, și pentru UE, și pentru noi. Prin urmare, mizăm pe sprijinul partenerilor de dezvoltare. Nu vom fi lăsați singuri în fața acestui scenariu. Da, este posibil că vom fi nevoiți să absorbim o parte din costurile lor, dar noi avem prieteni și parteneri care ne vor ajuta. 

Deci, dacă nu mai vine gaz gratis de la ruși în Transnistria, noi, Chișinăul, ne vom confrunta cu o problemă - va trebui să cumpărăm curent de pe piață, care va costa mult mai scump. În 2022 noi am mai trecut printr-o astfel de situație - când am renunțat la curentul produs la Cuciurgan.

Da, o lună și o săptămână a durat.

Și atunci am avut pene de curent, deoarece rușii bombardau infrastructura energetică a Ucrainei. Ce garanții avem că asta nu se va întâmpla din nou?

Acum noi suntem mult mai bine pregătiți.

Dar au rămas aceleași rețele prin care putem importa curent. Rețele noi, care ne vor conecta la sistemul european, abia construim. Iar la Odesa cad în continuare drone și rachete rusești. Ce vă face să credeți că n-o să ne scufundăm din nou în beznă? 

Sunt unele detalii despre care nu pot vorbi public. Pot să spun doar că avem o altă marjă de manevră acum față de 2022.

Dar prin contractul pe care l-am semnat cu Centrala de la Cuciurgan, controlată de regimul separatist, noi finanțăm acel regim...

Logica semnării acelui contract este de a păstra stabilitatea în regiunea transnistreană și de a avea un preț mai bun la energie pentru locuitorii de pe malul drept al Nistrului. Chiar dacă ar fi gaz în regiunea transnistreană, fără acest contract de furnizare a energiei electrice către Chișinău, peste Nistru ar fi extrem de dificil.

Deci, recunoașteți că, prin acest contract, finanțăm din banii noștri rămânerea în viață a acelui regim separatist?

Acest contract menține regiunea transnistreană pe linia de plutire și, în paralel, oferim un preț mai bun consumatorilor de pe malul drept al Nistrului. Alternativa ar fi următoarea: noi nu cumpărăm curent ieftin de la ei, ci cumpărăm curent mai scump de pe piață și, în paralel, îi aruncăm pe ei (pe cei din Transnistria - n.n.) în haos. Politic, noi vom fi responsabili pentru haosul de acolo.

Dar poate anume acesta și este momentul potrivit pentru a suprima economic acel regim ilegal? Poate asta e portița spre reintegrarea țării?

Vă spun foarte asumat că nu își dorește nimeni acum destabilizarea regiunii transnistrene. Chiar dacă destabilizarea este posibilă. 

Transnistria are o datorie de 10 miliarde de dolari față de Gazprom. Nu a plătit niciodată în ultimii 30 de ani pentru gazul rusesc consumat. Am văzut declarația Dvs  în care ne-ați asigurat că cetățenii de pe malul drept al Nistrului nu vor plăti niciodată datoria acumulată de malul stâng. Din discuția de mai sus se întrezărește un soi de oportunitate interesantă de reintegrare pe care mizează Chișinăul. Dar în cazul reintegrării, această datorie de 10 miliarde de dolari nu se va evapora. Cine își va asuma această datorie după reintegrare?

Dacă analizăm această datorie prin prismă comercială și juridică - este o datorie corporativă a SA Moldovagaz față de Gazprom. Și Gazprom poate să ia de la Moldovagaz tot ce are această întreprindere ca să-și compenseze datoria de 10 miliarde USD. Numai că Moldovagaz nu costă atâta. Nici pe departe. Dacă îmbrăcăm această problemă politic, atunci trebuie să ne lămurim dacă aceasta este datoria noastră pentru gaz sau asta este sponsorizarea separatismului transnistrean de către Federația Rusă. Și în acest caz Rusia ar trebui să ne achite prejudicii.

Dvs vă imaginați că Rusia ar putea renunța atât de ușor la Transnistria? Credeți că ne-ar reda acea regiune doar pentru că nu mai vrea să-i dea gaz?

Rusia, dacă va ști că, prin declanșarea crizei în regiunea transnistreană, ne prinde pe noi pe picior greșit, că prin asta destabilizează regiunea, că zdruncină Chișinăul și generează o problemă în plus pentru Ucraina - o să închidă gazul pentru regiunea transnistreană și o să genereze această criză. Dar dacă va ști că noi suntem gata să absorbim acest scenariu, se vor gândi de două ori dacă să riște. 

Noi deja stocăm gaz pentru iarna următoare? Stocăm inclusiv pentru regiunea transnistreană?

Noi am modificat radical tot ce ține de diversificarea surselor și funcționarea pieței gazelor. În 2021, în octombrie, decizia de a nu semna un contract de furnizare a gazelor bazat pe condițiile negociate anterior între Moldovagaz și Gazprom a fost decizia Gazpromului. Ei atunci au venit și au răsturnat discuția și au spus: - Ori voi cumpărați la preț spot, ori nu vă dăm deloc. Acea criză din 2021 a creat-o Gazprom, iar noi a trebuit să ne adaptăm. Începând cu luna mai 2024, piața a reintrat în normalitate. Astăzi Moldovagaz poate face achiziții pe platformă bursieră, dar poate veni liber și un alt trader internațional și să livreze gaze către Moldovagaz, care are obligația să găsească cel mai ieftin gaz pentru moldoveni. În 2024, stocurile de gaze se fac la solicitarea Moldovagaz. Deci, e treaba Moldovagaz, a Energocom (companie de stat din Moldova - n.n.) și a traderilor internaționali să facă stocuri pentru a asigura Moldova cu gaz.

Am văzut că ați discutat despre riscurile de mai sus și cu ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja. Ce anume ar putea face România pentru Moldova din punct de vedere energetic?

În primul rând trebuie să mulțumim României pentru ceea ce a făcut deja. Noi am reușit să depășim crizele energetice din 2021, 2022 și 2023 datorită României. Este vorba atât de ajutor tehnic, cât și economic, financiar și politic. Acum discutăm despre posibilitatea livrării în Republica Moldova a gazelor naturale la preț plafonat aplicat în România. Nu avem încă o decizie, dar subiectul este pe agendă. De asemenea, discutăm despre posibilitatea importului de energie electrică în Moldova de la societatea Nuclearelectrica din România. În plus, sunt procese care deja funcționează cum ar fi cooperarea între Moldelectrica și Transelectrica, cooperarea pe construcția interconexiunilor noi...  

Moldova cumpără acum energie electrică din România?

O parte. La anumite ore, atunci când Centrala de la Cuciurgan nu acoperă cererea. Noi cumpărăm astăzi cam 80% din necesarul de curent din stânga Nistrului. O parte generăm la centralele noastre termoelectrice, iar din România cumpărăm mai puțin de 10% din necesar.

Ultima întrebare: am văzut un soi de agitație stranie în ultima vreme a celor din gruparea condamnatului fugar Ilan Șor, adăpostit de Moscova, care ne tot sperie că vine peste noi o criză de energie electrică. Și nu înțeleg logica lansării acestei sperietori vara, după ce prețul energiei electrice scade continuu de aproape doi ani. Cum descifrați sperietoarea aceasta?

Vedem aceste mesaje panicarde. Subiectul legat de energia electrică nu a fost niciodată unul predilect pentru actorii politici pro-ruși. AS-ul lor era gazul. De data asta ei agită subiectul legat de energia electrică pentru că, probabil, știu că livrarea gazelor în stânga Nistrului va fi sistată și că Chișinăul va fi nevoit să cumpere curent mai scump de pe piață. Și ei, probabil, își pregătesc terenul ca ulterior să spună: - Dar noi v-am avertizat că se va scumpi energia electrică! Mai vreți în UE? V-am spus că guvernarea pro-UE va aduce scumpiri?.. Pentru că totul se întâmplă în an electoral.