Ar putea reveni criza euro?

Promisiunile electorale ale extremei drepte și ale extremei stângi din Franța au ceva în comun: sunt atrăgătoare și foarte scumpe. Fie că vorbim despre revenirea la regula pensionării la 60 de ani, despre creșterea salariului minim ori despre scutirea de impozite a tinerilor sub 30 de ani, astfel de cadouri electorale – care presupun cheltuieli suplimentare de miliarde de euro - pun la grea încercare visteria goală a statului francez. Nici dreapta radicală, nici stânga radicală nu ne spun de unde vor lua acești bani. 

Economistul Friedrich Heinemann remarcă înclinația partidelor aflate la marginile extreme ale scenei politice spre "radicalizarea politicii economice". "Aceste programe economice sunt complet nerealiste. Ele sunt pur și simplu iluzorii, nefiind scrise pentru economia franceză așa cum este ea astăzi", explică expertul în finanțe publice de la Leibniz Zentrum für Europäische Wirtschaftsforschung (ZEW) într-un interviu acordat DW.

Finanțe publice făcute ferfeniță

Fapt este că economia celei de-a doua mari economii a UE geme deja sub un munte de datorii care se ridică la aproximativ 110% din PIB. Anul trecut, deficitul bugetar a atins 5,5% din performanța economică, în condițiile în care prevederile Tratatului de la Maastricht îngăduie un deficit de doar 3% și o datorie publică maximă de 60% din PIB.

Situația ar putea fi chiar mai gravă pentru că, potrivit estimărilor, darurile electorale ale stângii și dreptei franceze ar putea spori cu până la 20 de miliarde de euro pe an cheltuielile bugetare. Unii experți se tem că suma ar putea fi chiar mai mare.

Întrebarea este ce poate face UE dacă un guvern francez de dreapta sau de stânga rămâne surd și mut la aceste critici, ignorând cu nonșalanță criteriile de la Maastricht.

"Ei bine, în acest caz, pur și simplu nu există un plan de rezervă", admite, într-un interviu acordat DW, Lorenzo Codogno, fost angajat al Ministerului de Finanțe din Italia și care astăzi este consilier macroeconomic al investitorilor instituționali din Londra.

Chiar și mai problematică este situația finanțelor publice din Italia, țară în care anul trecut deficitul s-a ridicat la 7,4 % iar datoria publică se situează la aproximativ 140% din performanța economică. Însă,  spre deosebire de liderul francez Emmanuel Macron, guvernul Giorgiei Meloni se bucură de stabilitate.

"Euro ar avea de suferit"

Codogno nu crede în scenariul ruperii zonei euro după alegerile anticipate din Franța, dar se teme că instituțiile europene pot intra într-un blocaj care nu ar mai permite nicio inițiativă politică.

O atare situație, spune profesorul de la London School of Economics, prezintă o serie de riscuri – agravate nu doar de războaiele comerciale între Statele Unite și China, ci și de instabilitatea situației geopolitice globale, cu două conflicte deschise aproape de granițele UE.

Acest lucru nu ar fi lipsit de consecințe asupra valorii externe a monedei unice europene, care și-ar putea pierde din forță. "Putem spune că euro ar avea de suferit - nu doar activele, ci și moneda", conchide expertul financiar.

Nu există măsuri de contracarare a politicilor economice populiste

Cadrul strict al criteriilor de la Maastricht a fost relaxat în timpul crizei din timpul pandemiei. Noul cadru de guvernanță economică al zonei euro a intrat în vigoare la 30 aprilie 2024.

Deși limitele deficitului și ale datoriei publice sunt încă în vigoare, noul cadru oferă guvernelor naționale o mai mare marjă de manevră în ceea ce privește modul și momentul în care își pun în ordine situația fiscală. Codogno se teme că acest lucru ar putea să nu fie suficient. "Franța ar putea fi prima țară care ignoră în mod deliberat noul cadru bugetar", spune analistul. 

În plus, potențialul de șantaj din partea statelor puternic îndatorate este cât se poate de real. În trecut, încălcările normelor privind deficitul sau datoria de către anumite țări nu au fost urmate de consecințe tangibile din partea Comisiei Europene sau a Băncii Centrale Europene.

"Tocmai aceasta este problema în care BCE a continuat să se afunde în ultimii ani, spunând: nicio problemă, noi suntem aici pentru a ajuta", subliniază Friedrich Heinemann.

Deși această abordare este fără îndoială benefică în perioade de criză acută, cum a fost pandemia, BCE ”nu trebuie să fie organismul care menține cu orice preț guvernele din zona euro pe linia de plutire, chiar și atunci când problemele sunt cauzate de o politică economică irațională", subliniază expertul în datorii publice.

Cine controlează controlorii?

Inclusiv Comisia Europeană s-a arătat adesea prea indulgentă cu țările care aveau problemele cu deficitul. Potrivit lui Heinemann, rolul cheie al Comisiei Europene în aplicarea normelor privind datoriile reprezintă un defect central de construcție al zonei euro.

În calitate de guvern de facto al UE, Comisia nu este potrivită pentru a fi un arbitru neutru al datoriilor statelor membre, spune expertul. ”Pentru că, pur și simplu, ea este întotdeauna în poziția de a intra în negocieri cu statele membre și de a face compromisuri".

Heinemann ar dori ca o altă instituție, respectiv Consiliul European pentru Buget, să aibă un cuvânt mai greu de spus în supravegherea normelor privind datoria, evaluând în ce măsură Comisia Europeană estimează corect situația financiară a statelor membre și aplică așa cum trebuie pactul de stabilitate. ”Însă din punct de vedere politic, Consiliul Fiscal nu are nimic de spus", regretă Heinemann.

Transferuri forțate din nordul UE

"În situația în care Comisia Europeană continuă să își exercite rolul într-un mod atât de politizat, preferând să accepte compromisuri politice în loc să intervină ferm, nu văd bine evoluția datoriilor în zona euro", spune Heinemann.

Heinemann a explicat și motivele pentru care alegătorii francezi optează pentru un partid populist. "Votanții spun: noi înțelegem că politica pentru care votăm nu funcționează cu adevărat, dar putem impune transferuri din nordul Europei. E mult mai bine așa decât să avem măsuri de austeritate la noi acasă”.

Expertul consideră că o astfel de abordare trebuie prevenită cu orice preț. "În caz contrar, vom avea o mare problemă cu acceptarea UE în nordul Europei”. 

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.