Câştigători şi perdanţi

Ecourile româneşti din ziarele apusene de miercuri dezavuează lauda de sine afişată la un an de la preluarea puterii de către mai marii USL-işti fiind, în această privinţă, ca un duş extrem de rece.

Unul dintre cei mai chibzuiţi, moderaţi şi experimentaţi Comisari Europene, cel pentru energie, Guenter Oettinger, fost prim-ministru al landului Baden Württemberg şi-a criticat propria Comisie, guvernul berlinez din care face parte partidul său creştin-democrat şi a deplâns convingător starea jalnică în care se găseşte Europa.

În context, Oettinger, reluat în ediţia online a săptămânalului german Der Spiegel a subliniat un adevăr amar. România, Bulgaria şi Italia, a spus el, „nu prea mai pot fi guvernate”.

Dar comisarul european, citat de întreaga presă germană, nu s-a rezumat la această constatare. Germania şi-ar fi atins, potrivit lui, apogeul şi va decădea, fiindcă executivul ei a început să opteze pentru o agendă (de stânga) nu tocmai utilă economic. În plus, „germanii sunt cam ipocriţi”. La rândul lor, francezii, afirmă Oettinger, „nu sunt pregătiţi defel să ia măsurile necesare propriei lor economii, în speţă, să reformeze” şi deci să reducă pensiile.

Concomitent, sărăcia face în continuare ravagii în centrul şi sudestul Europei şi, nu în ultimul rând, în România, Republica Moldova şi Bulgaria. În baza evaluărilor experţilor locali, Westdeutsche Allgemeine Zeitung constată existenţa unui aflux fără precedent de prostituate din România şi Bulgaria.

Ziarul renan se opreşte asupra situaţiei din oraşul german Bochum, dar e clar că „sărăcia” care „le determină să se angajeze pe drumul prostituţiei” a împins şi multe alte românce să-şi vândă trupul în cele mai diverse localităţi germane.

Potrivit poliţiei locale, e dificil, adesea, să se deosebească femeile care se prostituează silit de cele ce o fac voluntar. La fel de neclar ar fi cine câştigă de pe urma activităţii lor şi în ce buzunare ajung banii proveniţi din prostituţie, dar există, fireşte „oameni de afaceri” care câştigă de pe urma ei.

În timp ce femeile din estul Europei sigur pierd, pierde tot mai mult şi diplomaţia continentului. Fiindcă guvernele europene dau dovadă de impotenţă în domeniul politicii externe. Mai toţi observatorii germani deplâng incapacitatea miniştrilor de externe europeni de a ajunge la un consens cu privire la Siria şi mai cu seamă la înarmarea opoziţiei siriene.

Comentând recenta întrunire a miniştrilor de externe europeni, Süddeutsche Zeitung din München consideră că reuniunea s-a încheiat cu „un dezastru. Nimic nu poate cosmetiza faptul că politica externă a Uniunii Europene a traversat unul din ceasurile ei cele mai negre. Poate chiar ultimul”, notează, dezamăgit, ziarul de stânga bavarez, care ar fi vrut ca Bătrânul Continent să nu devină codaşul lumii în materie de diplomaţie.

La fel vede lucrurile şi cotidianul conservator Frankurter Allgemeine Zeitung. Nu puţini analişti germani atribuie vina acestui eşec Franţei şi Angliei care au insistat asupra renunţării la embargoul militar impus (de occident) şi opoziţiei siriene.

Or, embargoul apusean nu dezavantajează nici regimul Assad (care-şi procură arme din Rusia şi Iran) şi nici pe extremişti, ci tocmai pe sirienii moderaţi şi pro-occidentali. Fiindcă, după cum relevă Die Welt, „grupările din opoziţia siriană asociate al Quaidei obţin bani şi arme de la statele (arabe) din Golf. Singurii care n-au susţinători hotărâţi sunt cei ce alcătuiesc forţele moderate, seculare ale opoziţiei siriene, care pierd acum tot mai mult teren”...