Au liberalii o a treia variantă?

Așa au ajuns mulți liberali să-l susțină pe acest autoproclamat Superman, care conduce guvernul, iar alții să spună că „forțe nevăzute s-au speriat că Orban ajunge președintele României”. Cei doi contracandidați pentru funcția supremă în PNL au folosit în lupta lor supradimensionată nu doar toate metodele murdare pe care le-au avut la îndemână, ci și pârghiile statului. Se dovedește în fiecare zi că nu e o competiție care să arate electoratului cine e cel mai bun, cine are cel mai interesant proiect politic, ci e doar un război intern, care scoate la iveală inapetența principalului partid de guvernare pentru fair-play, incapacitatea PNL de a pune mai presus de jocurile personale interesul național.

În locul unor dezbateri de idei între Cîțu și Orban, țara se afundă într-o criză economică și politică inutilă. Niciunul dintre ei nu explică, nu argumentează, nu demonstrează, ci denunță, condamnă, împroașcă.
Cum au ajuns liberalii să arunce țara în aer? De unde au început greșelile?

1)    Ludovic Orban a refuzat să-și dea demisia din fruntea PNL în decembrie 2020, după alegerile parlamentare în care liberalii s-au clasat cu 25% din voturi după social-democrați, care au luat 29%. În schimb, Orban a renunțat brusc la funcția de premier, pare-se la cererea președintelui Klaus Iohannis

2)    Această situație a dus la apariția celor doi poli de putere în partid și la urmarea ilogică în care președintele principalului partid de guvernământ, care nu era premier, a negociat fotoliile de miniștri cu USR-PLUS și UDMR. Tratativele duse de Ludovic Orban nu au avut însă ca scop obținerea celor mai bune poziții pentru PNL, ci ca el însuși să-și asigure un status politic compatibil cu funcția sa în partid. În istoria postdecembristă, de câte ori premierul nu a fost și șeful partidului de guvernământ au avut loc crize politice complicate, care s-au terminat dramatic.

3)    Implicarea președintelui în viața PNL a fost nesănătoasă, fiindcă a blocat competiția din interiorul partidului, aducându-i în față pe preferații lui Klaus Iohannis, nu pe cei care, eventual, ar fi avut calitățile necesare pentru conducerea liberalilor.

4)    Declanșarea luptei pentru șefia PNL cu aproape patru luni înainte de Congresul care va decide cine va fi președintele liberalilor a dus la paralizia guvernului și la un război intern, care decredibilizează partidul înainte să fi apucat să facă vreo reformă.

5)    Premierul Cîțu, care îl avea de partea sa pe Klaus Iohannis și majoritatea filialelor, l-a demis fără consultări cu partenerii de guvernare pe ministrul Justiției (USR-PLUS), fără să fi avut un motiv serios, declanșând actuala criză politică.

Înainte de Congresul PNL, ambii candidați la funcția supremă în partid sunt compromiși și așa cum arată acum ecuația de forță, doar PSD câștigă din acest război, în care liberalii i-au obligat pe colegii lor de la USR-PLUS să plece din guvern. De altfel, Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național al PSD, a spus că social-democrații n-au niciun motiv să se grăbească să-l dea jos pe Florin Cîțu, care „este pentru PSD un foarte bun agent electoral”.

Ce-ar mai putea face PNL pentru a ieși din capcana în care a fost înghesuit cu ajutorul lui Klaus Iohannis?

Congresul din 25 septembrie ar putea decide redeschiderea listei de candidați. Sunt în partid oameni cu rezultate bune care nu s-au aliniat în nicio tabără. Eurodeputatul Mircea Hava, care a făcut în anii trecuți din Alba Iulia un oraș prosper, a spus, de pildă, că „nu dansează nici cu Orban, nici cu Florin Cîţu” și l-a acuzat pe primul ministru că l-a întrebat „cât vrea”, să vină în tabăra lui.

Mai e și Ilie Bolojan, liderul filialei Bihor, care a făcut minuni în Oradea, în timpul mandatelor lui de primar. Bolojan nu s-a poziționat de partea niciunuia dintre cei doi candidați și s-a dovedit mai echilibrat și mai tranșant în privința principiilor decât mulți dintre liderii de la centru. Există mulți alți oameni în PNL nemulțumiți de disputele absurde în care s-a adâncit partidul din cauza divizărilor și certurilor fratricide. O a treia variantă ar putea salva partidul și ar putea da o nouă șansă unei guvernări care să se ocupe mai mult de reforme și mai puțin de interese de grup, care să lase deoparte furia și resentimentele și să se concentreze asupra urgențelor țării.

PSD va fi câștigătorul Congresului PNL de peste două săptămâni, dacă liberalii persistă în raționamentele perdante de până acum și nu înțeleg că guvernarea nu trebuie să fie o cursă cu obstacole pe care le plantează chiar ei.