1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Acum 40 de ani, Solidarność iniţia căderea comunismului

31 august 2020

Cu 40 de ani în urmă devenea posibilă fondarea sindicatului liber Solidaritatea, contribuind astfel la căderea comunismului în Europa. Polonezii îl consideră pe liderului sindical Wałęsa fie erou, fie trădător.

https://p.dw.com/p/3hnE2
Lech Wałęsa în 1980, adresându-se muncitorilor de la şantierul naval Lenin
Lech Wałęsa în 1980, adresându-se muncitorilor de la şantierul naval LeninImagine: picture-alliance/dpa/L. Oy

La 31 august 1980, electricianul Lech Wałęsa, până la acea dată un necunoscut, reprezentant al muncitorilor greviști, s-a așezat la aceeași masă cu vicepremierul polonez Mieczysław Jagielski pentru a semna o înțelegere. 

Cea mai importantă concesie făcută de guvernul de la Varșovia după săptămâni întregi de greve în mai multe fabrici poloneze a fost înființarea unui sindicat liber. La 17 septembrie se năștea Solidarność (Solidaritatea), oficial primul sindicat liber în spatele Cortinei de Fier.

Dar Lech Wałęsa nu a crezut cu adevărat atunci în promisiunile comuniștilor. "Vor renunța la tot ce s-a stabilit, sunt obligați să o facă – așa am crezut atunci", a declarat el pentru DW. Amintirile sale despre protestele anti-comuniste din Polonia anilor 1956, 1970 și 1976 erau încă proaspete – toate s-au sfârșit în confruntări sângeroase cu poliția.

Milioane de oameni împotriva regimului comunist

Din 1967, Lech Wałęsa lucra ca electrician la fabrica Lenin din Gdansk, unde se construiau nave pentru piața internațională, ceea ce genera încasări masive în valută, care intrau în vistieria statului comunist. Grevele la uzina respectivă au început la jumătatea lui august 1980, dar deja în iulie avuseseră loc proteste mai mici la alte fabrici din Polonia.

August 1980: Fotografia Papei Ioan Paul al II-lea la şantierul naval din Gdansk
August 1980: Fotografia Papei Ioan Paul al II-lea la şantierul naval din GdanskImagine: Zygmunt Błażek/ Zbiory ECS

Un semnal important a venit din partea Papei Ioan Paul al II-lea, originar din Polonia. În timpul unei slujbe oficiate la Varșovia în 1979, el a rostit celebrul său apel "Nu vă temeți!", cuvinte care au indicat calea pentru milioane de polonezi.

Furia oamenilor se adresa regimului comunist, aflat la putere de 35 de ani, care și-a asigurat privilegii, în timp ce a adus economia într-o stare deplorabilă. În țara cu 35 de milioane de locuitori, în doar câteva săptămâni s-au alăturat mișcării Solidaritatea nu mai puțin de 10 milioane de persoane.

Forța muncitorilor

"Special era faptul că mișcarea se bucura de susţinerea muncitorilor. Ei au animat-o, ei i-au dat forță", spune istoricul german Peter Oliver Loew, director al Institutului Germano-Polonez din Darmstadt. "Dacă ies în stradă la proteste doar câțiva intelectuali, nu are loc nicio revoluție. Dar când o fabrică intră în grevă, o fabrică de care depind încasările statului, atunci este pus la îndoială întregul sistem comunist, care se legitimează tocmai prin proletariat", arată Loew, care vede multe asemănări între Solidarność și valul de proteste de azi din Belarus.

Peter Oliver Loew, director al Institutului Germano-Polonez din Darmstadt
Peter Oliver Loew, director al Institutului Germano-Polonez din DarmstadtImagine: DPI/Grzegorz Litynski

Pericolul înăbușirii în sânge a protestelor de atunci a fost mereu motiv de îngrijorare pentru liderul sindical Wałęsa. "Trebuie să dai dovadă de determinare totală, altfel nu-i poți conduce pe ceilalți. Trebuie să nu te mai gândeşti la familie, la moarte, la bani. Știam că puteau să mă omoare oricând. Dar mă gândeam că pot să mă ucidă, dar nu să mă şi învingă", spune Wałęsa.

Lupta poloneză pentru libertate

Disidentul din fosta RDG, Joachim Gauck, mai târziu președinte al Republicii Federale reunificate, a privit în 1980 evenimentele din Polonia "cu entuziasm și scepticism", după cum povestește azi. În RDG oamenii își cam pierduseră speranța schimbării, după înăbușirea revoltei din 17 iunie 1953 și după ridicarea Zidului Berlinului. Ceea ce a transformat "viața într-o neputință politică", a declarat Gauck în dialog cu DW.

În Polonia, dimpotrivă, se reactivase acea disponibilitate de secole a poporului de a se opune regimului la putere şi de a-şi "cuceri şi susţine propria identitate, ori de câte ori era nevoie. Este o caracteristică întâlnită la toate generațiile de polonezi", constată Gauck. La una din vizitele sale în Polonia, Gauck a spus: "Limba libertății este poloneza".

Joachim Gauck, fost preşedinte al Germaniei (2012-2017)
Joachim Gauck, fost preşedinte al Germaniei (2012-2017)Imagine: DW/L. Pitu

La căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, Polonia avea deja primul șef de guvern necomunist. Deja la începutul lui 1989 avuseseră loc discuții la masa rotundă între guvernul comunist și Solidarność, în iunie au fost apoi organizate primele alegeri semilibere din blocul comunist.

Prețul ridicat al libertății

Dar acest rol de pionieri în lupta anti-comunistă a avut un preţ mare. Pe 13 decembrie 1981, dorinţa de libertate a polonezilor, născută la Gdansk, a fost curmată brusc. Guvernul a instaurat starea de război, care a durat până în 1983 și care a limitat dramatic drepturile civile. 10.000 de opozanți ai regimului au fost arestați, numeroase persoane au fost ucise. Mișcarea Solidaritatea a fost nevoită să funcționeze ilegal și a fost reînregistrată abia în 1989.

Din străinătate au venit reacții contradictorii. Cancelarul social-democrat german Helmut Schmidt a văzut instaurarea stării de război drept factor stabilizator, fiind aspru criticat de SUA și Marea Britanie. Un sprijin solid a primit mișcarea anti-comunistă poloneză, în 1983, din Norvegia, când Lech Wałęsa, pe atunci aflat în detenție, a primit premiul Nobel pentru Pace.

Moștenirea Solidarității

Mișcarea democratică din jurul sindicatului liber Solidaritatea a devenit între timp unul din miturile fondatoare ale Poloniei de azi. Când premierul Mateusz Morawiecki spune că "Polonia de azi a crescut din Solidarność", el atinge sufletele tuturor polonezilor, indiferent de orientarea lor politică. În Solidaritatea au coexistat numeroase curente diferite, atât de stânga, cât și de dreapta.

Tocmai de aceea, mișcarea ajunge adesea în disputele politice de azi din Polonia. "Mulți au dreptul să se considere urmași ai Solidarność, dar azi observăm în Polonia cum reprezentanții guvernului de dreapta PiS își arogă dreptul de a fi singurii demni de a duce mai departe această moștenire", spune istoricul Peter Oliver Loew.

Wałęsa: Erou sau trădător?

Lech Wałęsa in biroul său (Gdansk, 2020)
Lech Wałęsa in biroul său (Gdansk, 2020)Imagine: DW/A. Holthausen

De la venirea la putere a formațiunii național-conservatoare PiS, în urmă cu cinci ani, la reuniunile oficiale și la diverse manifestări speciale sunt scoși în evidență acei eroi ai Solidarność, care acum sunt politic de partea actualului executiv. Fostul președinte polonez (1990-1995) Lech Wałęsa nu face parte dintre aceștia, deoarece critică dur cursul anti-liberal al guvernului PiS.

Wałęsa este un spin în ochii PiS. În presa apropiată guvernului, fostul lider sindical este prezentat mai ales ca agent al securității comuniste.

În 2015 au fost descoperite documente care ar indica colaborarea sa cu fosta poliție secretă poloneză. Wałęsa ar fi fost obligat să colaboreze, în 1970, după ce a fost arestat alături de alți 130 de muncitori în timpul protestelor anti-guvernamentale de la Gdansk. Dar contactele sale cu poliția secretă comunistă ar fi fost încheiate încă de la sfârșitul anilor 1970, înainte ca el să se alăture mișcării de opoziție.

Este o dezbatere care divizează Polonia până în ziua de azi: a fost Wałęsa erou sau trădător, pot meritele sale ulterioare spăla păcatele de dinainte? Ca și în anii precedenți, sărbătorirea anuală a nașterii mișcării Solidarność va fi umbrită și de astă data de aceste întrebări.