Academia Română și excluderea foștilor informatori

Academia Română, cel mai important for de cultură și știință din România, are în componența sa și foști colaboratori ai Securității, foști legionari sau persoane cu simpatii legionare, foști activiși ai PCR și adulatori ai lui Ceaușescu.

După 35 de ani de la căderea comunismului, o lege ar putea obliga conducerea Academiei Române să-i excludă din rândurile ei pe acei academicieni cu un trecut în afara oricărei morale.  

DW: Domnule academician Ioan-Aurel Pop, Senatul a adoptat recent o propunere legislativă inițiată de senatorii USR care stabilește că foștii lucrători sau colaboratori ai Securității și persoanele cu condamnări definitive la pedeapsa privativă de libertate nu pot fi membri ai Academiei Române. Sunt mai mulți membri ai Academiei acuzați de CNSAS că au fost colaboratori ai Securității, între care cap de listă este Constantin Bălăceanu Stolnici. Unii academicieni au recunoscut public că au dat note informative Securității, dar nu au semnat un angajament, astfel că instanțele de judecată au dat verdictul că nu au făcut poliție politică. Chiar dumneavoastră ați apărut într-o listă publicată în presă în 2018. Vă rog să faceți lumină în acest caz.

Ioan-Aurel Pop: Stimate domnule Arun, le iau pe rând. Mai întâi, Statutul actual al Academiei prevede că orice membru condamnat definitiv printr-o pedeapsă privativă de libertate își pierde această calitate în urma deciziei Adunării Generale.

În al doilea rând, dacă se va adopta legea la care faceți referire, sunt convins că Adunarea Generală va lua deciziile cuvenite, adică îi va exclude pe cei în cauză.

În al treilea rând, eu nu cunosc în detaliu situația colegilor mei din punctul de vedere discutat aici. Între timp, mulți dintre ei, inclusiv Constantin Bălăceanu Stolnici, au trecut în altă lume.

În al patrulea rând, în ceea ce mă privește, am apărut pe o singură listă lungă de reali și posibili colaboratori ai DIE, cu menirea să influențeze diaspora, listă dată publicității (cu lacune, ca să nu tulbure pe cine nu trebuia) tocmai când urmau să aibă loc alegerile de președinte al Academiei Române, în 2018. În dreptul numelui meu, pe acea listă, scria „NU“. Am explicat atunci că nu semnasem nimic și nu colaborasem cu Securitatea și mențin ceea ce am spus.

Legea despre care am vorbit nu se referă și la membri ai Academiei care au avut un trecut legionar, cum ar fi, de pildă, mitropolitul Nicolae Bălan, dar și alți clerici ai Bisericii Ortodoxe Române sau mireni din rândul intelectualilor, printre care scriitori, profesori universitari de prestigiu, medici cu o carieră profesională impresionantă.

Da, înțeleg că este vorba despre un proiect de lege. Nu știu exact ce susțin inițiatorii acestui proiect care a trecut prin Senat și nici dacă prevederile lui se referă la toți membrii Academiei, de la 1866 până în prezent. Vă asigur că, dacă proiectul va deveni lege, Academia Română, cu mine sau fără mine ca președinte (în 2026 îmi voi încheia mandatul), va aplica întocmai prevederile legii respective. Dacă legislația românească va conține pedepse post-mortem pentru legionarism, sunt convins că ne vom conforma și unor asemenea prevederi. Legea, bună sau rea moralmente, trebuie aplicată cât timp este în vigoare. Pentru curiozitatea mea de istoric, voi cerceta și istoria altor academii ale unor țări europene (Germania,Austria, Franța, Ungaria etc.) pentru a vedea dacă s-a făcut o asemenea lustrație „retroactivă“. În istorie, sunt astfel de episoade, în urma cărora unii oameni de știință și artă au rămas „condamnați“ definitiv (cu nume de tristă amintire), iar alții au fost reabilitați.

E de pus în discuție și cazul fostului Patriarh al BOR Teoctist, care în 19 decembrie 1989 i-a trimis o telegramă de felicitare lui Nicolae Ceaușescu, în timp ce la Timișoara fuseseră împușcați peste o sută de manifestanți. Citez doar un scurt fragment din oribila telegramă a capului Bisericii Ortodoxe Române: „În aceste momente de însufleţire românească şi în prag de An Nou, vă rugăm să primiţi, mult stimate domnule preşedinte, ca simbol al preţuirii ce vă păstrăm, urările noastre calde şi sincere, izvorâte din adâncul inimii, de multă sănătate, fericire şi de noi puteri de muncă, pentru a conduce în acelaşi mod strălucit naţiunea română spre noi şi măreţe realizări. Întru mulţi şi fericiţi ani!“ Domnule academician, e descalificant pentru cel mai înalt for de cultură ca un astfel de nume să figureze printre academicienii de o certă valoare și ținută morală.

Din nou vă spun, vom vedea ce va fi. Eu nu pot anticipa în legătură cu posibile reacții și decizii ale Adunării Generale.

Un alt membru al Academiei Române este medicul psihiatru Constantin Gorgos, cel care a servit regimul comunist prin internarea în spitalele de psihiatrie a disidenților în cursul unor vizite oficiale la Ceaușescu ale unor demnitari din blocul comunist. Și în acest caz, care nu este izolat, legea votată de Senat este lacunară.

Cazul acesta al medicului pomenit de dumneavoastră nu-l cunosc. Sunt președinte al Academiei și ar trebui să știu, dar nu se poate ști totul. Îmi fac „mea culpa“. Proiectul de lege trecut prin Senat nu este opera Academiei Române. Sunt convins că la Camera Deputaților el se va putea îmbunătăți. Regimul comunist a fost condamnat de către fostul președinte Traian Băsescu în fața camerelor reunite ale Parlamentului în baza unui raport al Comisiei Tismăneanu. Istoricii, inclusiv Secția de științe istorice și arheologie a Academiei Române, au făcut-o de mai multe ori. Tratatul de istorie a românilor, elaborat după 1989 de către Academie, arată pe sute de pagini cât de nociv a fost acest regim și ce urmări catastrofale a avut. Cazurile individuale au fost tratate, unde a fost de cuviință, de Justiție.

Intenționați să prezentați astfel de amendamente, explicit, să suplimentați lista academicienilor care vor fi excluși cu astfel de cazuri?

Eu, ca președinte al Academiei, nu pot să fac nimic legat de instituție din impuls propriu. Academia Română, spre deosebire de orice minister, de exemplu, nu are drept la inițiativă legislativă. Prin urmare, nici acest proiect nu este depus de către Academie. Ca președinte, pot să fac ceea ce decid Prezidiul Academiei și mai ales Adunarea Generală.

Cazurile prezentate vizează în cea mai mare parte excluderea post mortem din cel mai important for academic a membrilor a căror lipsă de morală întinează prestigiul Academiei. Sunteți în al doilea mandat în fruntea Academiei Române. De ce nu ați propus o inițiativă legislativă de „curățare“ a instituției, știind de bună seamă punctele nevralgice care o însoțesc?

Repet, nu am dreptul, nici ca președinte și nici ca instituție, să propun legi. În al doilea rând, excluderile din Academie se fac, conform Statutului, în cazurile evocate mai sus. În fine, în viziunea mea, Academia are roluri fără tangență politică, deoarece consacră valorile intelectuale cele mai importante, face cercetare, fundamentală, de înalt nivel și acordă unele titluri universitare (de doctor și de abilitat). Ca indivizi, membrii Academiei pot să facă politică după plac, așa ca oricare cetățean. Dar instituția se ocupă exclusiv de opera lor intelectuală. Dacă, însă, prestigiul Academiei a avut de suferit în acești ani cât am fost eu președinte, îmi pare rău. Voi răspunde, de bună seamă, pentru asta.

Ioan-Aurel Pop este istoric, profesor universitar, iar din 2018 președintele Academiei Române. 

Printre cărțile publicate:    

Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania

Istoria, adevărul și miturile (Note de lectură)

Biserică, societate și cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare și excludere