Serviciile de informații vor revizuirea legilor proprii

Ghidul își propune să-i familiarizeze pe nespecialiști cu termenii și preocupările serviciilor de informații. E, în principiu, o inițiativă binevenită. Lumea nu prea știe bine cu ce se ocupă SRI sau SIE și nu e de mirare și nici de condamnat faptul că li se atribuie acestora tot felul de lucruri necurate. Ghidul nu spune totuși mare lucru, dar el încearcă să descrie cadrul general în care își desfășoară serviciile activitatea.

Am face totuși câteva observații de formă. Documentul sugerează că strategiile de securitate prezentate public au fost interpretate greșit din necunoașterea termenilor și conceptelor. Este posibil. De pildă ”securitatea națională extinsă” a fost văzută ca o tactică prin care CSAȚ (și implicit Președintele) ar dobândi mai multă putere executivă. Ghidul nu dezminte, dar sugerând că unii au înțeles greșit, caută să îndrepte eroarea. Prin urmare acest document este un lexicon și un ghid de interpretare, care ar trebui să fie didactic în sensul superior al cuvântului. Or, în aceste împrejurări, s-ar fi cuvenit ca documentul să fie redactat cu mai multă grijă pentru proprietatea termenilor. Chiar dacă proasta utilizare a limbii nu este privită ca o amenințare la adresa securității naționale, ea constituie o amenințare pentru corecta înțelegere a textelor.

Ghidul ne spune că a utilizat o ”scară alfabetică a noțiunilor și termenilor propuși”. Dar o ”scară” este utilizată numai pentru a prezenta cantități diferite, într-o ordine crescătoare sau descrescătoare. În cazul acestea, era corect să se spună ordine alfabetică.

Și mai confuzantă este urmarea: ”Deşi adoptă o scară alfabetică a enumerării noţiunilor şi termenilor propuşi spre definire, Ghidul apreciază ca fiind elocventă abordarea apriorică a celor două concepte-cadru – securitatea naţională extinsă şi cultura de securitate.” Dacă citim textul cu bunăvoință, vom înțelege că autorii au vrut să spună abordare prioritară. Prin umare, chiar dacă termenii au fost, în general, prezentați în ordine alfabetică, ghidul dorește să dea prioritate unora dintre ei pe care îi consideră mai importanți. Acum am înțeles. Apriorismul, în schimb, se referă la ceva care premerge experiența, care este dat în conștiința noastră mai înainte de a-l fi cunoscut prin simțuri. Ar fi de-a dreptul tragic ca serviciile să lucreze după apriorisme, căci ar însemna că ele acționează după ”idei preconcepute”, fără să culeagă în prealabil informații.

Ar mai fi poate și alte asemenea erori, dar nu avem timp de toate. Am semnalat doar un anumit tip de imprecizie și confuzie semantică, care nu ar trebui tolerată într-un text ce își propune tocmai clarificări terminologice.

Un alt aspect major este stilul general al redactării, cenușiu și redundant ca un document administrativ, în ciuda intențiilor afișate. Or, Ghidul, după câte am înțeles, ar fi dorit să aducă mai multă claritate în domeniu și să prezinte lucrurile într-o formă mai atrăgătoare pentru publicul larg. Spun atrăgătoare, deoarece autorii documentului exprimă explicit intenția de a elimina suspiciunile față de preocupările legate de ”securitate” și de a-i antrena și pe cetățenii obișnuiți în acțiunile instituțiilor specializate. Autorii au perfectă dreptate: serviciile nu pot fi cu adevărat eficiente dacă nu sunt înconjurate de încredere și dacă nu reușesc să obțină cooperarea societății.

În sfârșit, se pare că, în ciuda declarației exprese, acest Ghid nu este atât un document adresat publicului larg, cât mai curând o cale prin care serviciile își promovează propriile propuneri de reformă. Căci la tot pasul întâlnim propuneri de schimbare, iar ultimul capitol - înaintea Considerațiilor finale - este dedicat integral ”revizuirii legislației specifice”. Iată argumentul central: ”Asumarea doar la nivel conceptual a SNE nu este suficientă pentru a permite includerea în categoria ARV a unor riscuri de impact major precum: riscuri ecologice, pandemii, dezechilibre de dezvoltare regională, amplificarea fenomenului migraţiei ilegale/a numărului de refugiaţi proveniţi în special din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, creşterea numărului şi virulenţei agresiunilor cibernetice statale/atacurilor cibernetice criminale, extremiste sau teroriste.”

Prin urmare Ghidul solicită o nouă legislație care să ofere serviciilor atribuții precis definite în toate domeniile enumerate mai sus.

Am mai spune în final că ceea ce lipsește în primul rând acestui document este concretețea, lipsesc exemplele, singurele care pot face convingătoare expunerile de ordin general. Abstracțiunile acestea pot acoperi orice și tocmai vagul noțiunilor este vinovat de carența de încredere în serviciile de securitate. Să dai un exemplu înseamnă, desigur, să te expui la anumite riscuri, dar totodată înseamnă să asumi și o mare responsabilitate. Iar, prin natura lucrurilor, cel care știe să asume răspunderi se va bucura de încrederea societății.