Privilegii pentru o minoritate obraznică

Parlamentul e pe cale să voteze din nou un privilegiu în favoarea unui grup de persoane. A fost vorba , în trecutul apropiat, despre pensiile speciale, acum e vorba de cei care au luat credite în franci elvețieni și care speră să nu mai plătească diferențele care au apărut din cauza fluctuației de curs valutar. E o poveste care a ținut mult timp prima pagină și care a revenit acum în prag de alegeri. Băncile ofereau la un moment dat credite în franci elvețieni cu cele mai mici dobânzi de pe piață. Mulți ani la rând aceste credite au părut uimitor de avantajoase, dar când francul s-a scumpit, debitorii s-au găsit într-o situație dificilă. Ne amintim panica de atunci și manifestațiile debitorilor. Lumea se împărțise în două tabere: unii acuzau băncile că au profitat de ignoranța clienților oferindu-le credite ieftine cu vicii ascunse. Alții au remarcat că mulți clienți erau totuși perfect avizați, dar că au pariat pe stabilitatea francului elvețian asumându-și riscurile în cunoștință de cauză.

Nu intrăm în această dispută. Băncile profită cu siguranță de ignoranța clienților (așa e, în principiu, cu orice tranzacție în care o parte știe ceva mai mult decât cealaltă), dar nici clienții nu sunt întotdeauna victime inocente, mai ales aceia care sunt în măsură să contracteze credite de sute de mii de euro. Relația dintre creditori și debitori e într-adevăr o problemă, una veche de când lumea, dar nu asta vrem să discutăm noi aici.

Legea creditelor în franci elvețieni creează o distincție între diferitele categorii de debitori. Una complet arbitrară, care îi favorizează pe unii doar în virtutea capacității lor de a exercita presiuni politice. Este scandalos ca o categorie de persoane, de regulă cu venituri peste media societății (câți și-ar permite să ia un credit  de 200 000 de franci elvețieni?), să manipuleze pârghiile statului în așa chip, încât să obțină avantaje de care cetățenii modești care au luat cuminți și prudenți credite în lei, nu vor beneficia niciodată; în primul rând pentru că sunt cuminți, pentru că au încredere – sau, preferă să aibă încredere, din nesiguranță personală - în autoritățile statului, care le-au spus că e mai bine să ia credite în lei; în al doilea rând pentru că nu au cu adevărat reprezentare parlamentară.

Astăzi debitorii în franci elvețieni sunt pe cale să obțină convertirea creditului în lei la cursul din ziua în care au contractat împrumutul, indiferent de gradul de îndatorare și indiferent de volumul creditului, căci toate limitele au fost eliminate la votul pe articole din plen. Prin urmare, mai mulți ani la rând au plătit cele mai mici dobânzi de pe piață, iar acum că norocul s-a întors împotriva lor, vor să schimbe regulile jocului și să-și convertească creditul în lei. De aici rezultă că cei care, de la bun început, au avut încredere în ce le-a spus BNR (că e mai bine să ia credite în lei) au fost niște jalnici perdanți, căci iată cum ceilalți vor câștiga oricum prin presiuni politice.

S-ar putea obiecta că debitorii îndrăzneți din categoria învingătorilor nu iau bani din buzunarul debitorilor înfricoșați și mereu perdanți, ci din conturile băncilor. E adevărat, dar ei folosesc abuziv pârghiile statului în folosul lor exclusiv. Nu soarta băncilor ne interesează, ci capacitatea statului de a fi just și de a nu lua decizii părtinitoare. Căci ceea ce e pe cale să se întâmple este cu totul nedrept, este un privilegiu nemeritat pentru o minoritate obraznică și, prin implicație, o nedreptate pentru o majoritate tăcută și mereu prea cuminte.

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti