Diplomele ca lubrifiant al motorului social

Ministrul Educației ține în fiecare zi prima pagină cu umorul său involuntar, dar poate decizia care pretinde cea mai mare atenție se referă la școlile doctorale. Se înțelege, întregul Cabinet răspunde în mod solidar. Cu două luni în urmă, în timpul vacanței, Guvernul Tudose adopta o ordonanță de urgență prin care evaluarea școlilor doctorale era amânată până cel mai târziu la 1 octombrie 2019. Asta înseamnă că până și acele instituții care, eventual, ar trebui închise, vor putea funcționa încă doi ani de aici înainte, producând doctorate în același regim ca și până astăzi.

Nu e nevoie să mai spumem că școlile doctorale din România s-au înmulțit inflaționar și că multe dintre ele nu reușesc să îndeplinească criteriile unei veritabile exigențe academice, dovada cea mai bună fiind practica atât de răspândită a plagiatului, deși sunt destule alte dovezi, care nu pot fi discutate pe scurt. Problema este cunoscută de multă vreme chiar mai înainte de a deveni o temă de luptă politică, fiind abordată pentru prima dată în Legea Educației din 2011, care instituia obligația evaluării periodice a școlilor doctorale, o dată la cinci ani.

Dar anul anul trecut Guvernul Cioloș și, în subsidiar, ministrul Educației, Mircea Dumitru, au amânat verificarea școlilor doctorale cu un an până la finele anului 2017. A fost prima amânare, deși trecuseră 5 ani de la adoptarea legii și nu exista nicio scuză serioasă, dar, dacă până atunci nicio instituție nu intreprinsese nimic, poate că amânarea era necesară. Acum însă Guvernul Tudose adoptă o a doua amânare, de data aceasta pentru doi ani, ceea ce sugerează că școlile doctorale s-ar putea să nu mai fie evaluate niciodată.

Surpriza plăcută a fost furnizată însă de Avocatul Poporului care a reclamat ordonanța la Curtea Constituțională arătând că Guvernul invocă urgența fără niciun temei: ”Rezultă că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 şi până în prezent nu a fost realizată evaluarea şcolilor doctorale de către instituţiile îndrituite de lege cu această sarcină. Prin urmare, circumstanţele pentru care legiuitorul delegat (Guvernul) a acţionat în anul 2016 au rămas neschimbate, dar pierd caracterul de noutate, specific unei situaţii extraordinare.” În plus Avocatul Poporului arată că Guvernul nu dă niciun semn că ar dori cu adevărat să rezolve problema și că pare mai curând să-și neglijeze obligațiile constituționale.

Dar mai înainte de a încheia să cităm o parte din argumentația Guvernului Tudose: ”Având în vedere faptul că fără intervenția imediată a Guvernului școlile doctorale din România nu pot organiza examene de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018 și implicit, de finalizare a studiilor doctorale, după data de 1 octombrie 2017, fiind în imposibilitatea emiterii diplomelor și titlurilor universitare recunoscute de către Ministerul Educației Naționale, (…) Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.”

Aici se găsește viciul întreg, căci reiese cu limpezime că, din punctul de vedere al Guvernului, producția doctorală nu poate să înceteze, ba, mai mult, nu poate lua nicio pauză, fiind un soi de industrie indispensabilă corpului social. Așa cum motoarele au nevoie de ulei lubrifiant, societatea românească pare să aibă nevoie de diplome doctorale. Dar dacă modul acesta de a gândi se va păstra, atunci nici Curtea Constituțională și nici altcineva nu vor putea provoca o schimbare în bine.

Horațiu Pepine, DW-București