Alegerile din Olanda sunt marcate de conflictul cu Turcia

Pentru premierul Mark Rutte, conflictul cu Turcia s-ar putea dovedi un cadou electoral în ultima clipă. Aceasta a fost ocazia să se arate în toate buletinele de ştiri de la finele săptămânii trecute ca un şef de guvern cu autentice calităţi de lider. "Am trasat o linie roşie", a declarat el referitor la interdicţia de a face campanie electorală în Olanda, dată pentru doi miniştri turci. Premierul a explicat de asemenea că cei aproximativ 400.000 de etnici turci din Olanda sunt cetăţeni olandezi şi nu turci, aşa cum susţine guvernul de la Ankara. Concomitent, Rutte a declarat că depune eforturi pentru calmarea situaţiei şi de aceea a purtat opt convorbiri telefonice cu omologul său turc, subliniind: "Nu ne lăsăm şantajaţi".

Astfel, premierul a arătat clar cine guvernează în Olanda. Şi asta ar putea da un avânt partidului său Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD), de orientare liberală. Potrivit celor mai recente sondaje, VVD conduce clasamentul cu 16 la sută din intenţiile de vot şi ar alcătui cel mai numeros grup parlamentar din legislativul olandez foarte fragmentat.

Dar şi înaintea conflictului cu Turcia Rutte a obţinut câteva succese. El a reuşit să scoată ţara din criza economică, economia a crescut cu doi la sută şi nivelul şomajului a coborât la cinci procente. Olandei îi merge bine.

Cu toate acestea, premierul nu este îndrăgit de concetăţenii săi, ceea ce reduce şansele partidului său de a câştiga alegerile. Nu este îndrăgit fiindcă nu şi-a respectat promisiunile făcute în debutul celui de-al doilea mandat al său de premier. A anunţat măsuri de protecţie socială care nu s-au materializat niciodată. De asemenea, a luat în ultimii ani măsuri extrem de nepopulare pentru asanarea bugetului. În plus, Rutte le este ca persoană cu totul necunoscut olandezilor. Despre viaţa privată a acestui celibatar nu se ştie nimic.

Geert Wilders vine de pe extrema dreaptă

Se poate ca adversarul populist de dreapta al premierului să se fi înşelat cu strategia de campanie pe care şi-a ales-o. La finele lunii trecute popularitatea a început să-i scadă în sondaje, astfel că partidul său al Libertăţii (PVV) se află cu trei procente în urma liberalilor de la putere. După scurta sa apariţie în public în luna februarie, când a făcut câteva declaraţii în faţa unei mulţimi de reporteri pentru a se urca rapid într-o maşină înconjurat de gărzi de corp, el nu a mai făcut campanie decât prin twitter.

Totuşi, cu puţin timp înaintea încheierii campaniei electorale el şi-a schimbat planul. Apare mai frecvent în public şi a luat parte, luni seara, împreună cu premierul la o dezbatere televizată. Wilders a fost de asemenea printre primii care au ieşit la rampă în conflictul cu Turcia, încercând să-l instrumentalizeze în beneficiu propriu. Totuşi, premierul Rutte şi-a asumat rolul de decizie şi nu s-a mulţumit doar cu injurii aşa cum a făcut Wilders.

Dar Wilders a repurtat fără doar şi poate un mare succes în presa internaţională. Sute de articole s-au scris despre el, despre trecutul său, despre sursele sale obscure de finanţare şi despre radicalizarea sa din ultimii ani. Aceste articole au apărut peste tot şi în Le Monde, şi în The Guardian şi în Wall Street Journal. Peste tot a fost descris ca o ameninţare pentru UE şi ca un factor de potenţare a populismului de dreapta în Europa.

Potrivit celor mai recente sondaje, 87 la sută din olandezi sunt totuşi împotriva lui Wilders. Iar 13 la sută din voturi nu vor fi suficiente nici pentru preluarea guvernării şi nici pentru o mişcare de masă împotriva UE. Wilders este cu precădere un subiect de senzaţie pentru presă.

Coaliţie formată din minimum patru partide

În prezent şase partide pot spera la un rezultat de peste 10 la sută din voturi. Pentru formarea viitorului cabinet va fi nevoie de cel puţin patru dintre ele, în condiţiile în care nimeni nu vrea să facă alianţă cu formaţiunea lui Wilders. Negocieri îndelungate pentru formarea guvernului au devenit între timp o tradiţie în Olanda. Pentru formarea executivului sunt luaţi în calcul partidul de centru D66, creştin-democraţii, socialiştii şi ecologiştii.

Un succes notabil au repurtat în ultimul an ecologiştii conduşi de noul lor lider Jesse Klaver. Acesta a reuşit să determine o creştere spectaculoasă a partidului său în sondaje, de la 3 la 11 procente. Klaver seamănă izbitor cu premierul canadian Justin Trudeau, este de origine marocană şi indoneziană şi perceput ca un politician-minune. Cu mesajul său de speranţă şi convieţuire paşnică, după modelul Obama, el a reuşit să entuziasmeze mai ales electoratul tânăr. Mitingul său electoral cu 5000 de participanţi, organizat într-o sală de concerte din Amsterdam, a fost cel mai mare desfăşurat vreodată în Olanda. Klaver militează pentru o Olandă deschisă şi proeuropeană şi se pronunţă clar împotriva lui Wilders, care aduce în prezent prejudicii imaginii acestei ţări în lume.

Barbara Wesel